Pasările cântă pe crengi înverzite, Fluturii se-ngână de pe flori pe flori, Tainic trec prin aer şoapte fericite, Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr’ de nori.
Dulce primăvară, drag vis de iubire! La zâmbirea-ţi blândă, iarna a plecat, Cât era de lungă, plină de jălire… Dar tu eşti în lume, răul s-a uitat.
Ce-mi vorbeşti tu încă de chinuri trecute, Inimă nebună, uită de dureri Şi de-acele zile în lacrimi pierdute. N-are primăvara mii de mângâieri?
N-auzi cum şopteşte fiecare floare? „Amorul domneşte acum pe pământ. O, iubiţi cu toţii! grabnic frunza moare, Grabnic se întoarnă tot iar în mormânt”.
Din vremile apuse si-atat de fericite, Aducerile-aminte adesea ma-mpresoara. Ce de viata-n urma! … Ca un potop ma-nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoara Din vremile apuse si-atat de fericite!
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte! Si ca din carti, trecutul fantastic mi s-asterne, Atatea dulci vedenii imi picura in minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne! … Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte!
Figura ta cuminte, duioasa si senina, Rasare, scumpa mama, din vremile acelea, Ca o madona sfanta, scaldata in lumina. Ce clara sta-n pervazul copilariei mele Figura ta cuminte, duioasa si senina!
O lene grea se lasa din cerul cald de vara. De soare-i plina casa. Tu-ncet, pasind pe scanduri, Lasi storurile groase si dai mustele-afara. Apoi, prostii de-a mele asculti si cazi pe ganduri. O lene grea se lasa din cerul cald de vara.
Curg valuri mari de umbra si se-mpanzesc pe vale. Din ses, privim spre codru, cum soarele se-neaca. In mirosul de iarba, tacuti pasim agale, Si bolta racorita mai jos parca s-apleaca, Curg valuri mari de umbra si se-mpanzesc pe vale.
Stai dreapta-n strana vechii biserici de la tara; Eu bat la sfinti matanii, si-i pup, si-i rog cuminte, Cum blandele-ti povete de mic ma invatara. Tu, palida-n extazul induiosarii sfinte, Stai dreapta-n strana vechii biserici de la tara.
Din carti cu slova veche si cu figuri frumoase, O lume ca de visuri, cu totul minunata, Mi-o scoti si pe-ndelete incepi a mi-o descoase. Cat farmec e-n aceasta viata adunata Din carti cu slova veche si cu figuri frumoase!
La patul meu, tacuta, veghind neadormita, Incet pe fruntea-mi arsa de friguri, mana-ti luneci, In mine-ti sta viata … intreaga ta ursita, Si dupa cum mi-s ochii, te bucuri sau te-ntuneci, La patul meu, tacuta, veghind neadormita.
Din cati copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine. Si cat ma vezi de mare in planurile tale! … La zodii chiar s-arata cum am s-ajung de bine, Si ce mariri m-asteapta in norocoasa-mi cale! Din cati copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine …
Ce dureros se stinse desarta-ti asteptare! Pierdut, te vad, din cruda vietii vijelie, Nenorocita mama si plang ca nu-s in stare O slaba mangaiere sa-ti dau, cat de tarzie, Ce dureros se stinse desarta-ti asteptare!
De fiul tau departe, stinghera si trudita, Nemaiavand puterea de-a te ruga si plange, Azi iti privesti, cu sila, viata amagita, Cum a ramas pustie si cat de trist se stange, De fiul tau departe, stinghera si trudita.
Ca pete mari de umbra pe-o miriste uscata, Asa, pe-a noastra urma, trec stoluri lungi de ganduri. Nimic nu mai exista din cate-au fost odata, S-asupra noastra anii pustii trec, randuri-randuri, Ca pete mari de umbra pe-o miriste uscata.
Să şezi visînd pe ţărm, pe lunci, pe stînci, să mergi unde-i pădurea mai obscură, în locuri unde tainele-s adînci şi unde tu eşti cea dintîi făptură; să vezi de sus ce alţii nu văzură, s-ajungi pe culmi cu fiarele a sta, s-admiri un pisc, un hău, o apă pură nu-i a fi singur, ci a conversa cu farmecul Naturii, cu măreţia sa.
Dar în mulţime, forfotă, foială, s-auzi, să vezi, să simţi şi să posezi, pierdut, pribeag, muncit de îndoială, lipsit de ale dragostei dovezi, neadecvat, scăzut, lovit de boală! Să n-ai un prieten, un ortac, un frate, să n-ai pe nime-n care să te-ncrezi, cu milioane-n faţă şi în spate e a fi singur, e singurătate!
poezie de Byron din Childe Harold’s Pilgrimage (1812), traducere de Paul Abucean
Nu, nu stă în puterea ta, de a face bobocul de floare, să se deschidă . Scutură-l, loveşte-l: nu vei avea puterea de a-l desface. Mîinile tale îl ucid; tu îl desfaci de petale
şi le arunci pe ţărînă. Dar nici o culoare nu se arată şi nici un parfum nu apare. Ah! nu-ţi este dat ţie să-l faci să înflorească.
Dar natura care face să învoalte floarea,
lucrează atît de simplu! Ea aruncă o privire – şi seva vieţii curge prin venele sale. La sorocul ei, floarea- şi desface aripile şi se leagănă în bătaia vântului. Ca un dar al inimii, culoarea sa izbucneşte,
şi parfumul său dezvăluie o dulce taină.
Natura care deschide floarea, o face atît de simplu!
Nu-ţi judeca aproapele, înainte de a te afla în locul lui.
Gravatar
Ce-i viaţa aceasta ? Părere? Mister? Un şir de contraste? Un petic de cer? Un vis ce sfârşeşte când e mai frumos? O trecere în goană spre locul de jos?...
Madeleine Jeanne Lemaire (1845-1928)
„Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.” — Mihai Eminescu
„Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.” — Mihai Eminescu
„Egalitatea nu există decât în matematică.” — Mihai Eminescu
„Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.” — Mihai Eminescu
„Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, e-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” — Mihai Eminescu
Hans Dahl (1849-1937)
Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora.
„Când îţi faci un nou prieten, nu-i uita pe cei vechi.” ~ Erasmus
Timpul nu aşteaptă pe nimeni !
Trecutul nu mai este în mâinile tale, iar viitorul nu este încă al tău.Momentul de faţă este singurul timp care îţi aparţine.Foloseşte-l cu chibzuinţă .
" Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi" - Nicolae Steinhardt
Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.~ Ovidius
Când ai avut un eşec, felicită-te pentru încercare.Apoi, ridică-te şi mai încearcă odată!
Când eşti umil, ai la dispoziţie sfatul şi îndrumarea celorlalţi.Când eşti mândru, trebuie să te limitezi doar la înţelepciunea ta.
Uneori, într-adevăr, ajunge un sărut. Un ”Te iubesc”, chiar şi doar şoptit. Un ”Multumesc”. O apreciere sinceră. Este atât de uşor să faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?
Împarte-ţi fericirea cu alţii şi se va înmulţi.
Fă din odihnă şi din zâmbet rege. - Leonardo da Vinci
"Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poţi respecta.""Să nu fii niciodată prieten cu cel pe care nu-l poţi suferi." ~Charles Darwin
„Cel mai periculos lucru este să supraestimezi persoanele care te subestimează.” — Michelle Rosenberg
Ştefania's 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.