Cine nu aplică noi remedii trebuie să se aştepte la noi rele; timpul este cel mai mare inovator; şi dacă timpul schimbă lucrurile în mai rău, iar înţelepciunea şi chibzuinţa nu le schimbă în mai bine, care va fi sfârşitul?
Nu ceea ce mâncăm, ci ceea ce digerăm ne face puternici; nu ceea ce câştigăm, ci ceea ce economisim ne face bogaţi; nu ceea ce citim, ci ceea ce ne amintim ne face înţelepţi; nu ceea ce profesăm, ci ceea ce practicăm ne face integri.
Ceea ce putem pierde pentru că nu am reuşit este nimic faţă de ceea ce pierdem pentru că nu am încercat.
Faima este asemenea unui râu care susţine lucruri uşoare şi umflate, dar îneacă lucruri grele şi solide. Prosperitatea nu este lipsită de temeri şi supărări, iar sărăcia nu este lipsită de mângâieri şi speranţe.
Nu există niciun viciu care acoperă atât de mult un om cu ruşine decât cel de a fi mincinos şi perfid.
Nu te îndrăgosti de o femeie care citeşte, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie… Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de vrajă, pasională, nebună. Nu te îndrăgosti de o femeie care gândeşte, care ştie ea ce ştie şi, mai mult, ştie să zboare; o femeie sigură de ea însăşi. Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care ştie să-şi preschimbe trupul în spirit; şi, cu atât mai puţin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură şi care să nu ştie să trăiască fără muzică. Nu te îndrăgosti de o femeie însufleţită, lucidă şi ireverenţioasă. Să nu-ţi doreşti să te îndrăgosteşti de o asemenea femeie. Pentru că, atunci când te îndrăgosteşti de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubeşte sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci. Niciodată.
poezie de Martha Rivera Garrido (Santo Domingo – 19 ian 1960)
Mi-e sufletul ostatic, l-ai capturat demult, Nevolnică-încercare să evadez vreodată; Am înălţat iubirii altar înalt de cult, Şterg praful de pe rodii – vestală demodată.
Colecţionar de fluturi, cu vârful unui ac, M-ai ţintuit sub sticlă, dar inima îmi bate. În nopţi cu lună plină, o mantie de drac Coboară peste mine, iar carnea mi se zbate;
Îmi regăsesc făptura, memoria trezită Se-nchină tot iubirii, cu sufletu-mi de sclav, Îmi mai doresc statornic să simt că sunt iubită. Dar mă grăbesc, se-adună cabalicul conclav.
Îngenunchez, sub sceptrul sonetului de taină, Lumina îmi croieşte împărătească haină.
Când mă întorceam eu voluntar Din război, Am băgat de seamă Că timpului meu îi fuseseră amputate Inima, gura şi fruntea.
Dar nici aşa nu mi l-au lăsat în pace, L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou O mulţime de lucruri Care nu-l interesau.
Apoi au început să experimenteze pe el Fel de fel de otrăvuri – Tristeţe, necazuri – Parcă aşa le zicea.
Lovitura de graţie i-a fost dată în cap Cu o bucată de destin De esenţă tare.
Iertaţi-mi expresia, Dar asta n-a fost viaţă! De atunci, iată, am pierdut şi jumătate din moarte Aşteptându-mi rândul la coadă, Ca să v-aduc la cunoştinţă pricina mea, Aici, La judecata de apoi.
O nouă primăvară, să se reverse – pare, Căci curg, pe văi, şuvoaie şi păsări sparg văzduh… Dar trecătorii străzii, păşesc cu nepăsare – Semn clar că poartă-n suflet al iernii aspru duh.
E-un fel de letargie – deşi, e soare mult Şi nimeni nu arată, nu pare bucuros Că s-a trezit natura, cu râvnă şi tumult, Că iarba din ţărână ţâşneşte viguros.
Atât de tristă-i lumea şi fără nici un chef De viaţă şi de faptă – de parcă, sub senin, Doar scârbe se brodează, pe-al zilelor gherghef – Iar soarele, azvârle, nu raze – ci venin…
Aş vrea ca primăvara – această reînviere – Cu viers de veselie – şi tandru, s-o descriu… Dar nu simt veselie şi parcă n-am putere, Ca să-mi alung din suflet al zilelor pustiu.
E soare… Şi ce dacă?! În inimă, eu, port – Asemenea cu pomii ce-au fost înfrânţi de ger, Un duh de-ncremenire, căci sufletul mi-e mort Şi orbeşte-mi târăsc paşii pe sub seninul cer.
Eu ştiu că, niciodată, de-a binelea n-am fost Învins… şi în picioare, mereu, tot am căzut Din scârbe şi belele – dar traiul meu anost, M-a ros şi mă tot roade, setos, neabătut.
Mi-e firea cârcotaşă – sau veacul e beteag? Mă-ntreb tot mai adesea, dar nu aştept răspuns… Şi-mi fâlfâie în ceafă al morţii negru steag – Iar fâlfâitu-i spune că am trăit de ajuns.
… Dar ducă-se-n pustie cernitele-mi gândiri! Mai pot păşi prin viaţă cu calm şi nepăsare… Nu-mi pasă că am hâde şi negre presimţiri – Când noua primăvară, să se reverse – pare…
Nu-i singur Iuda vinovat de sângele ce se dădu. Nici marii preoţi, nici Pilat, ci lumea-ntreagă, prin păcat! Şi eu, şi tu…
Nu drumul greu spre Golgota, nici biciul, când Isus căzu. Şi atât nici crucea nu-l durea, Cât noi, povara cea mai grea! Şi eu, şi tu…
Nu patru cuie L-au străpuns, când El pe cruce se-aşternu. Ci noi, cu sufletul ascuns, cu mii de patimi L-am pătruns! Şi eu, şi tu…
Nu doar bătrânii cărturari, nu doar mai marii preoţi, nu! Şi noi am râs, cu ochii murdari, şi noi suntem cei doi tâlhari! Şi eu, şi tu…
Şi nu ostaşilor prin sorţi cămaşa albă Şi-o dădu. Ci tuturor! Dar tu, n-o porţi! Şi, fără ea, toţi suntem morţi! Şi eu, şi tu…
Nu doar în stânci, sub lilieci, nu doar sub lespede zăcu. Ci L-am ascuns ca pentru veci sub piatra unor forme reci, Şi eu, şi tu…
Şi-acum Isus cel condamnat azi El te-ntreabă :”Da sau nu ? Eşti tu sau nu eşti vinovat?” Eu am spus: da. Şi-am fost iertat. Eu am spus: da. Dar tu ? Dar tu?…”
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~Rocky Mountain Landscape
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ A Storm in the Rocky Mountains Mt. Rosalie
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Sierra Nevada
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Sierra Nevada Mountains, California,
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ In the Sierras – Lake Tahoe
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902) ~ Sierra Nevada
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~Sierra Nevada Morning
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Siera Nevada
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Rocky Mountains Lander’s Peak 1863
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Bridal Veil Falls Yosemite
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Puget Sound On The Pacific Coast
Albert Bierstadt ~ passing storm over the Sierra
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Sierra Nevada Lake
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Mount Corcoran
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Mountain Lake
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Valley-of the Yosemite-1864
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Lake in the Sierra Nevada
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902) ~ Evening Owens Lake California
Albert Bierstadt, pictor germano – american (1830 -1902)~ Twilight, Lake Tahoe
E încă în mine greul pietrelor, dintre cari m-am ridicat când zi s-a făcut. Dragoste, împrumută-mi tu uşurinţa cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri şi graţia fără fiinţă a verdelui, frunzelor. Simt încă în mine greul pământului şi deznădejdea lutoasă. În mine tânguitoarele nopţi.
Neguri mai stăruie-n gând şi tălpile fără de voie mai prind rădăcini pe drumuri neprietenoase. Din trecut câteodată mai vine un vânt. În ceasurile desprimăverii, dragoste, în ceasurile-acestea, ce singură tu le numeri, căci numai tu nu ai amintirea marilor întunecimi, fă să uit cumplita povară a văzduhului negru, ce-l port pe umeri şi dă-mi tăria de-a suporta bucuria eliberării.
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Rest in the mountains
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Moving the Cattle
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ At the Watering Place
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ By the Watering Place
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ At the Lakeside
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ At a Watering Place
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Cattle at the Watering Place
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Cows by the Watering Place
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Crossing the Stream
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Evening by the Lakeside
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Grazing Cow at the Riverside
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Landscape with Cattle Watering
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Milkmaid with Cows by Riverbank
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Summer Landscape with Cows
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~ Ferry Place on a Lake
Anders Monsen Askevold, pictor norvegian (1834 – 1900) ~The Cattle Being Moved
Ce este viaţa? Când începe şi încotro se îndreaptă?
În toate părțile deodată, zise cel fără părți. Într-o singură parte, zise Partea. Ce este? Cum, ce este? Este, pur și simplu. Adică E, adică S, adică T, adică E. Primul E mai vechi decât ultimul E. Atât.
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ the poultry cross salisbury
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Cambridge Gates of Magdalene College
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Cambridge Gates of Magdalene College
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Chester Bridge Street looking north
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Chester The Cross looking towards Watergate Street
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Figures in an Edinburgh Courtyard
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Louise Ingram Rayner Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Louise Rayner Chester Eastgate Street
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Louise Rayner the crescent selby
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Louise Rayner walmgate bar york
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Rheims Cathedral
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Shrewsbury Fish Street
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ St Mary’s Church from Church Street, Warwick
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Watergate Street, Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Wych Street, London
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~Minster Street Salisbury
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Bridge Street, Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Eastgate Street, Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ John Knox’s House, Edinburgh
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Old Elvet Bridge
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ The horse fair, Foregate Street, Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Watergate Street from the Corner of Crook Street, with Eastgate Beyond
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Watergate Street, Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Watergate, Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ York Minster
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Watergate, Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Street Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ Chester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924)
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924)
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924)
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ The Cross, Winchester
Louise Rayner, pictor englez, acuarelă şi guașă (1832–1924) ~ figures outside the angel choir lincoln cathedral
Atâta muncă fără preget! Încet-încet, de-atâţia ani, De jos, din temelia stâncii, cazmaua smulge bolovani, Şi macaraua suie-n muche, şi dalta-n feluri îi ciopleşte, La rând ciocanul îi aşează, frumos mistria-i rostuieşte; Şi – lucru vrednic de mirare din răsărit până-n apus! – Un grandios castel, d-asupra, spre nori se-nalţă şi tot creşte: Pe cât jos se scobeşte stânca, pe-atât se-mpodobeşte sus… …Mai trebuie frontonul splendid, alegoria triumfală, Şi-i opera desăvârşită – e gat-a unui secol fală!… Un ultim bloc enorm, acuma, trosnind, e smuls din groap-adâncă Şi ridicat din greu pe scripet… Dar blocul ultim nu-i sus încă, Şi, din afund, din măruntaie, răcneşte stânca: „Nu mai pot” „Proptele iute! Merg de râpă! mă surp cu fala-vă cu tot!”
Morala: Ades, visând prea vesel, ai deşteptare tristă… „Să nu te rezemi, Doamne, decât pe ce rezistă!”
Nu-ţi judeca aproapele, înainte de a te afla în locul lui.
Gravatar
Ce-i viaţa aceasta ? Părere? Mister? Un şir de contraste? Un petic de cer? Un vis ce sfârşeşte când e mai frumos? O trecere în goană spre locul de jos?...
Madeleine Jeanne Lemaire (1845-1928)
„Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.” — Mihai Eminescu
„Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.” — Mihai Eminescu
„Egalitatea nu există decât în matematică.” — Mihai Eminescu
„Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.” — Mihai Eminescu
„Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, e-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” — Mihai Eminescu
Hans Dahl (1849-1937)
Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora.
„Când îţi faci un nou prieten, nu-i uita pe cei vechi.” ~ Erasmus
Timpul nu aşteaptă pe nimeni !
Trecutul nu mai este în mâinile tale, iar viitorul nu este încă al tău.Momentul de faţă este singurul timp care îţi aparţine.Foloseşte-l cu chibzuinţă .
" Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi" - Nicolae Steinhardt
Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.~ Ovidius
Când ai avut un eşec, felicită-te pentru încercare.Apoi, ridică-te şi mai încearcă odată!
Când eşti umil, ai la dispoziţie sfatul şi îndrumarea celorlalţi.Când eşti mândru, trebuie să te limitezi doar la înţelepciunea ta.
Uneori, într-adevăr, ajunge un sărut. Un ”Te iubesc”, chiar şi doar şoptit. Un ”Multumesc”. O apreciere sinceră. Este atât de uşor să faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?
Împarte-ţi fericirea cu alţii şi se va înmulţi.
Fă din odihnă şi din zâmbet rege. - Leonardo da Vinci
"Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poţi respecta.""Să nu fii niciodată prieten cu cel pe care nu-l poţi suferi." ~Charles Darwin
„Cel mai periculos lucru este să supraestimezi persoanele care te subestimează.” — Michelle Rosenberg
