„… Isus se numea pe sine în mod obişnuit „Fiul omului.” Implicaţiile acestui lucru sunt imense şi trebuiesc înţelese mai bine. Încerca El să spună lumii că legătura Lui cu familia omenească este deosebită? Acest lucru poate fi văzut în conversaţia Lui cu Maria, după înviere.
Lucrarea Lui pământească se încheiase. Făcuse tot ce se putea face înainte să se întoarcă în cer. Umblarea Lui în trup printre copiii oamenilor a împlinit oare cerinţele legii? A fost El oare al doilea Adam, biruind acolo unde primul Adam a fost învins? Cum putea şti toate acestea? Discuţia cu Maria spune că această confirmare era încă în viitor.
Maria este la mormânt, plângând cu disperare. Se pare că nu şi-a dat seama că cei care vorbesc cu ea sunt mesageri cereşti, când au întrebat-o: „Femeie, de ce plângi?” Fără să privească ce se întâmplă, ea răspunde: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” Cu ochii plini de lacrimi, ea aude aceeaşi întrebare, acum de la Isus: „De ce plângi?” Crezând că este vocea grădinarului, continuă să întrebe, în disperare, unde L-au pus.
Isus a spus:”Maria,” şi atunci s-a produs învierea din mormântul suferinţei ei. Ea L-a recunoscut pe Isus şi a spus „Învăţătorule.” Era chiar El, viu şi adevărat, stând în faţa ei, pregătit să facă o declaraţie uimitoare. El urma să confirme că S-a unit cu urmaşii lui Adam fără vreo urmă de excepţie, cu adevărat Sămânţa femeii. Cu o notă de mister în voce, dar cu profundă nerăbdare, Isus spune Mariei: „Nu mă atinge, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu; dar du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20,17).
O afirmaţie aproape insondabilă! El era Cel care Se umilise şi luase asupra Sa trupul unui rob, făcut asemenea oamenilor. Iată-l acum proclamând lumii că există veşti pe care „fraţii” Săi trebuie să le înţeleagă. Vestea era că El se întoarce la Tatăl Său, acelaşi Tată pe care Îl aveau şi ei. El se întorcea la Dumnezeul Lui, acelaşi Dumnezeu pe care Îl aveau şi ei, iar El dorea ca fraţii Lui să ştie că El era una cu ei. El dărâmase zidul de despărţire dintre om şi Dumnezeu, iar ei nu mai erau acum departe de El, ci aproape. El a confirmat că este fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu, şi că El Însuşi este Sămânţa în acea descendenţă regală. Sângele Lui a sigilat rudenia Lui cu copiii oamenilor, deoarece a înlăturat, în trupul Său, vrăjmăşia omului faţă de Dumnezeu.
Dar când Maria a povestit aceste lucruri fraţilor Săi, ei „nu au crezut.” Rămâne întrebarea: Vor avea fraţii Lui din ultima generaţie, când trebuie să se sfârşească taina lui Dumnezeu, mai multă credinţă decât ucenicii, şi vor crede ei cu adevărat ceea ce a spus El?”

Gili Cârstea

Sarbatori binecuvantate cu pace, incredere, implinire, impacare, speranta, iubire si multe bucurii va doresc tuturor!

Hristos a Inviat!  

Paste Fericit!