Sonet de taină


Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Petrus Van Schendel, pictor belgian (1806-1870)

Mi-e sufletul ostatic, l-ai capturat demult,
Nevolnică-încercare să evadez vreodată;
Am înălţat iubirii altar înalt de cult,
Şterg praful de pe rodii – vestală demodată.

Colecţionar de fluturi, cu vârful unui ac,
M-ai ţintuit sub sticlă, dar inima îmi bate.
În nopţi cu lună plină, o mantie de drac
Coboară peste mine, iar carnea mi se zbate;

Îmi regăsesc făptura, memoria trezită
Se-nchină tot iubirii, cu sufletu-mi de sclav,
Îmi mai doresc statornic să simt că sunt iubită.
Dar mă grăbesc, se-adună cabalicul conclav.

Îngenunchez, sub sceptrul sonetului de taină,
Lumina îmi croieşte împărătească haină.

sonet de William Shakespeare

Reclame

Nu-i singur Iuda vinovat


Giovanni Gasparro, pictor italian ( 22 octombrie 1983 Bari, Italia) ~ Isus și Barabbas

Giovanni Gasparro, pictor italian ( 22 octombrie 1983 Bari, Italia) ~ Isus și Barabbas

Leonardo Grazia, pictor italian (1502 – 1548) ~ Isus cu crucea

Leonardo Grazia, pictor italian (1502 – 1548) ~ Isus cu crucea

Alexandru Andreyevich Ivanov, pictor rus (1806-1858)~ Isus Hristos cu Maria Magdalena după înviere

Alexandru Andreyevich Ivanov, pictor rus (1806-1858)~ Isus Hristos cu Maria Magdalena după înviere

Pe aceeşi temă, poate vrei să vezi aici şi aici

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi atât nici crucea nu-l durea,
Cât noi, povara cea mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am pătruns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs, cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu, n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus: da. Şi-am fost iertat.
Eu am spus: da.
Dar tu ? Dar tu?…”

poezie de Costache Ioanid

A frumuseții tale forme…


Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Aşteptare

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Aşteptare

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ La ferestră

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ La ferestră

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Tăranca cu ulciorul

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Tăranca cu ulciorul

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~Tărăncuţa cu ulciorul

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~Tărăncuţa cu ulciorul

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Ţărăncuţa cu broboadă

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Ţărăncuţa cu broboadă

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Aşteptând 1928

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Aşteptând 1928

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Dor

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Dor

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Lectura

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Lectura

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Pe gânduri

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Pe gânduri

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Scrisoare de pe front

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Scrisoare de pe front

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Ţărăncuţă cosând

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Ţărăncuţă cosând

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~Florărese 1915

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~Florărese 1915

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Florăreasa

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Florăreasa

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Florăreasa 1920

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Florăreasa 1920

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Florăreasa

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Florăreasa

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Florăreasa

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Florăreasa

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău - 14 iunie 1932) ~ Frumoasa florăreasă

Nicolae Vermont, pictor român (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) ~ Frumoasa florăreasă

 

  ml ml ml

A frumseții tale forme ca un sculptor când le pipăi
Toată viața mea trecută, toată ființa mea o clipă-i,
Am uitat de toate, toate, și nimic nu-mi vine-n minte;
Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
Gura ta ca focul arde, arde roșia ta față,
Răsuflarea ta e-n stare chiar la morți să dea viață,
Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simți atât de mult,
Inima-ți, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult;
Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor,
Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor,
Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare
Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară…
Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă
Să-ți pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi ești de dragă,
Cât de dragă-mi ești… Nu întreba ce îmi mai bate
O! viața mea trecută parc-a fost o ciuntitură!
Și ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți gură,
Când te mlădii, când te bucuri și când râzi ca visul clar
Urmăresc orice mișcare cu un ochi adânc, avar,
Gândul meu să se-ncrețească pe-ncrețirea hainei tale,
Să rămâie-n a mea minte-adânc săpate, ca-n tipar
Și să împle cu icoane cartea vieții-mi de amar.
Mult am mai gândit odată și nimic nu mai gândesc,
Nu gândesc decât la tine, decât că eu te iubesc
Și nici asta chiar, nici asta nu pot zice că e gând,
Este însăși a mea viață azvârlită pe pământ.
Căci iubirea mea și viața-mi nu sunt lucruri osebite,
Ci ca sângele cu pieptul astfel ele-s înfrățite:
Fără sânge nu-i viață, făr- de-amorul tău nu-s eu ­
Și o clipă fără tine chiar de mine îmi e greu,
Nu mă vreau pe mine însumi, nu vreau lume ­ toate-s pleavă,
De nu ești, lumina lunei s-a-nnegrit și e bolnavă,
Ești al vieți-mi, al vederii, al auzului meu nerv,
Și venin e a ta lipsă, să m-omor de ea mă serv;
De-mi urăsc suflarea-n mine, de doresc ca tot să piară,
De doresc să mor un secol atunci fug de tine-o oară.
Ah! ce e în tine, care-i taina mândri-ți tinereți,
Cum de ai în al tău suflet ca o sută de vieți,
Cum de tu să fii aceea ce-al meu cap în mână-l porți?
De-aș muri înviu sub ochii-ți dintr-o sută de morți,
Sărutarea gurii tale e ca fagurul de miere,
Cu cât gura mea se-nfruptă cu atât mai mult o cere,
Trăiesc leneș ca o plantă și acum mintea mea parcă
De veninoasa beție a gândirii se înțarcă.

poezie de Mihai Eminescu

 

 ml ml ml

În ajunul anului nou


Jasper Francis Cropsey, pictor peisagist american (1823 – 1900)~ Iarna pe Ravensdale Road

Jasper Francis Cropsey, pictor peisagist american (1823 – 1900)~ Iarna pe Ravensdale Road

Jasper Francis Cropsey, pictor peisagist american (1823 – 1900)~ peisaj de iarnă

Jasper Francis Cropsey, pictor peisagist american (1823 – 1900)~ peisaj de iarnă

Jasper Francis Cropsey, pictor peisagist american (1823 – 1900)~ iarnă în Elveţia

Jasper Francis Cropsey, pictor peisagist american (1823 – 1900)~ iarnă în Elveţia

Jasper Francis Cropsey, pictor peisagist american (1823 – 1900)~ iarnă în Elveţia

Jasper Francis Cropsey, pictor peisagist american (1823 – 1900)~ iarnă în Elveţia

Te duci în veşnicie, bătrân cu ghebu´n spate,
Saturn la el te chiamă păcatele să-i spui,
Şi proasta omenire gonindu-te departe,
Cu flori primeşte ´n sgomot pe-al timpului nou pui!

Ba spun poeţii încă că pruncu-i plin de glume,
Că fericirea este în cornul lui, că mâne
Mai mândru răsări-va alt soare pentru lume,
Că pacea şi dreptatea vor lua a vieţii frâne!

An nou! an vechi! pe lume tot rele o s´aducă;
Urcaţi-l azi în slavă şi mâni l-îţi blăstăma,
Războiul roş de sânge zăbalele îşi muşcă:
Tiranii vor războaie; războaie vom purta.

Te duci, moşneag, purtându-ţi pe spetele-ţi curbate
Volumul gros de fapte ce´n cale ai privit:
Popoarele în prada mizeriei turbate
Şi-un tron prin dinamită în aer asvârlit!

An nou! ce lucruri nouă aduci pe lume, spune,
Sub forma tinereţii n´ascunzi vre un bătrân?
Ne-aduci oare alinul, eşti sol de vremi mai bune?
Cu cine eşti: cu robii – sau eşti cu-al lor stăpân?

O parcă văd la anul cum lumea ´nsângerată
Te va goni cu chiot, cu plânset, cu fiori…
Dar, vai! Ca să salute din suflet bucurată
Alt prunc, alt an, ce sigur nu-i va duce flori!

poezie de Constantin Mille

         Vă doresc tuturor un, An Nou,  mai bun decât toţi anii pe care i-aţi parcurs până acum! 

Fiţi binecuvântaţi!

La mulţi ani!

Frigul iernii


Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

Francesco Foschi, pictor italian (1710–1780)~peisaj de iarnă

E iarnă, drumu-i troienit
Și-i viscol și ești întristată
Că oamenii s-au înrăit,
Ce rece vânt porni să bată!

Câmpia doarme sub zăpezi,
Cețoase zile-s, nopți de smoală,
Închide geam și ușă! Vezi
Că frigul iernii dă năvală.

Deschisă inima s-o ții,
Lumina zilelor de scade
Las’ dragostea cu raze vii
Să fie soare-n geam ce arde.

Nu crede celor ce vorbesc
De fericiri, nici celor care
Se cred cu har dumnezeiesc,
Iubirii doar să-i dai crezare.

Iubirii, care-i pe pământ
Luceafăr, luminând prin ceață
Și bezna nopții spintecând
Pe cerul pașnic când se-nalță.

Iubește! Speră ne-ncetat!
În a ta inimă curată,
Unde mi-i versu-naripat,
Păstrează tot ce-a fost odată.

Rămâi cu-același crez oricând,
Spre nobil gând mi te avântă.
Nu-i condamna pe oameni când
Greşesc din neștiință. Frântă

Nu da-napoi, nu te-ngrozi
De-al lumii rău și dușmănie,
Făclie-n noapte și în zi
Iubirea inimii să-ți fie.

Dacă ies demoni înrăiți
În calea ta nu te ascunde,
Tu, om cu sufletul de sfinți,
Cu bunătatea le răspunde.

Venin în inimă purtând
Îți va fi inima de gheață,
Tu să zâmbești, să ai oricând
Lumini de curcubeu pe față.

E aspră iarna, dar nici ea
Să stingă soarele nu poate!
Iubirea veșnică se vrea
Ca stelele din ceruri ‘nalte.

poezie de Victor Hugo
traducere Pavel Darie

Aşteptând


Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Gustav Barbarini, pictor austriac (1840-1909)

Robert Schultze, pictor german (1828-1910)

Robert Schultze, pictor german (1828-1910)

Robert Schultze, pictor german (1828-1910)

Robert Schultze, pictor german (1828-1910)

Robert Schultze, pictor german (1828-1910)

Robert Schultze, pictor german (1828-1910)

Există o durere, aşa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară…
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Şi va-ncolţi speranţa şi-n ţarină – şi-n mine.

Ţărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Şi viaţa-mi – cine ştie?! – va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Şi mama-n miezul zilei spoi-va iarăşi casa.

Vor învia copacii, plesnind sfioşi din muguri,
Şi-n asfinţit văzduhul se va-nroşi de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleaşi stele
Şi poate n-oi mai plânge nimicul vieţii mele.

Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Şi poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Şi va-ncolţi speranţa şi-n ţarină – şi-n mine.

poezie de Boris Ioachim

Ca să fii rege


Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 - 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 – 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 - 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 – 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 - 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 – 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 - 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 – 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 - 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 – 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 - 1900)

Pieter Lodewijk Francisco Kluyver, pictor olandez (1816 – 1900)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Aleksei Kondratevich Savrasov, pictor rus (1830-1897)

Nikolay Nikanorovich Dubovskoy, pictor rus (1859 – 1918)

Nikolay Nikanorovich Dubovskoy, pictor rus (1859 – 1918)

Nikolay Nikanorovich Dubovskoy, pictor rus (1859 – 1918)

Nikolay Nikanorovich Dubovskoy, pictor rus (1859 – 1918)

Nikolay Nikanorovich Dubovskoy, pictor rus (1859 – 1918)

Nikolay Nikanorovich Dubovskoy, pictor rus (1859 – 1918)

Ca să fii rege peste animale, nu-i cine ştie cât.
Trebuie doar să fii mai puternic decât ele. Şi-atât.

Ca să fii rege peste păsări este puţin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele şi niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori trebuie să suporţi la hotare mărăcinii şi spinii
şi mai ales, trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decât crinii.

Ca să fii rege peste înstelare trebuie să te aşezi printre luceferi – călător spre Orion şi, reprivindu-te de jos, să fii mai luminos decât oricare. Şi fără trudă.

Ca să fii rege peste ape şi vânt trebuie să înveţi osanale ca îngerii şi
să le aduci pe pământ alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plângerii.

Ca să fii rege peste oameni este mai greu decât toate altceva.
Trebuie să trăieşti şi să mori pentru ei, învăţându-i ce înseamnă a iubi,
a ierta…
Dar, cel mai minunat, este să poţi fi rege peste tine însuţi,
atunci când alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plânsul tău.

Şi sa încheiem înţelept şi frumos. Şi, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos când mergi pe drumul dinspre rău spre bine.
În clipa aceea, Veşnicia te cumpăneşte.

Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hei! Grăbeşte-te!

poezie de Benone Burtescu

Îndoiala


Cât timp nu te văd, nu oftez, nu bocesc,
Stăpân sunt pe mine şi când te zăresc;
Când însă mult timp nu-mi mai ieşi înainte,
Ceva îmi lipseşte, un dor mă cuprinde;
Şi-atunci, suspinând, mă întreb cu uimire:
Noi suntem prieteni sau asta-i iubire?

De-mi pieri din priviri, eu în stare nu sunt
Să fac chipul tău să-mi revină în gând;
Uneori totuşi simt far’să vreau, că mereu
Acest chip este-aproape de cugetul meu
Şi din nou întrebarea mi-o pun cu uimire:
Suntem numai prieteni? Sau aceasta-i iubire?

Chinuit uneori, nu gândeam nicidecum
Lângă tine să viu, ce mă doare să-ţi spun;
Dar umblând fără ţel, neuitându-mă-n cale,
Nu ştiu cum ajungeam drept la treptele tale;
Şi-atuncea, intrând, mă-ntrebam cu uimire:
Am venit ca prieten? Sau venii din iubire?

Sănătatea să-ţi apăr, eu şi viaţa mi-aş da,
Aş intra şi-n infern pentru liniştea ta;
Căci în inima mea nu-i dorinţă mai vie
Decât pace să ai şi trupească tărie.
Şi atuncea din nou îmi pun vechea-ntrebare:
Asta-i prietenie? Este dragoste oare?

Când pe mâinile mele-ţi cobori a ta palmă,
O plăcută simţire mă-nvăluie, calmă,
Parcă viaţa-ntr-un somn liniştit mi-o sfârşesc;
Dar de-a inimii repezi bătăi mă trezesc
Care-mi pun răspicat vechea mea întrebare:
Asta-i prietenie? Este dragoste oare?

Iar când strofele-acestea le-aşternui pentru tine,
N-a pus duh inspirat stăpânire pe mine;
Ci, uimit, nici măcar nu luai seama prea bine
Ce idei mi-au venit, împletite în rime,
Şi mă-ntreb cine-a vrut, ce scrisei să-mi inspire?
Asta-i prietenia sau e, poate, iubire?

poezie de Adam Bernard Mickiewicz ( poet polonez, 1798 – 1855)
Traducere de Miron Radu Paraschivescu

Când ochii mi-i închid ei văd mai bine


s-ar putea sa va placa si alte opere
Rob Hefferan sau Rob Hefferan

Când ochii mi-i închid ei văd mai bine
Că ziua n-au prea multe de aflat;
Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
Şi-n beznă, vii, viu bezna o străbat.

Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
Fă umbra ta aievea să-mi apară;
Când ochii orbi o văd strălucitoare,
În clar de zi va străluci mai clară.

Încântă-mi ochii, spun, că tare-aş vrea
Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineaţă
Aşa cum toată noaptea umbra ta

În somnu-mi greu privirea mi-o răsfaţă.
Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
Şi noaptea-i zi când visele te-ncheagă.

sonetul 43 de William Shakespeare

Un An Nou Fericit, tuturor! La Mulţi Ani!


La cumpăna  dintre ani,  vă doresc  din toata inima mea, tuturor, dragi prieteni bloggeri, să păşiţi în noul an, cu încredere, cu speranţă, cu credinţă şi cu optimism, multă sănătate, un an nou mai bun, mai liniştit, mai prosper, cu multe împliniri şi multe multe bucurii!
An Nou Fericit!
La Mulţi Ani!

I wish with all my heart, you all, dear friends bloggers, to step into the new year with confidence, with hope, with faith and optimism! Good health, a new year, peaceful, prosperous, with many accomplishments and many many joys!
Happy New Year!
Happy Birthday!

Alex Androne Alex Bolodi Alexandru Dan Alina Arlen Shahverdyan Cristi Milla Carmen Călin Camelia doamna Gina Melly Mihaela Micheline Walker Doru Vasile Dumitru Diverse Dragos Calinescu Diana si Dan gvarenberg2009 Alastair Geanina Lisandru Cristian Lisandru fluxnews David Ionel Jenny Jalal Linda Willows Eda Oana Melania Melanie Rokssana Paul tink3rbe11 Schtiel Teo Negura Pisicaru Realfreshnews Nia Elena Caravela Mimo Nitin Vaghela Stefan Maxima Cristiana Uzuna Oana Sonali Dalal Briton Corina Idei si Idei Ioan Alexandru Razvy Radu Ionutbill Dei-Matei Elena Meiro Madi si Onu Marin Toma Inceputuri Timide Raluca Cynthia Mari simplecherishes David L. Whitman Dean J. Baker Mihai Naty Stefania

2

  • jj
  • maxima zilei

    Nu-ţi judeca aproapele, înainte de a te afla în locul lui.
  • jj
  • Gravatar

  • Ce-i viaţa aceasta ? Părere? Mister? Un şir de contraste? Un petic de cer? Un vis ce sfârşeşte când e mai frumos? O trecere în goană spre locul de jos?...
  • jj
  • Madeleine Jeanne Lemaire  (1845-1928)

    Madeleine Jeanne Lemaire (1845-1928)

  • „Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.” — Mihai Eminescu
  • „Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.” — Mihai Eminescu
  • „Egalitatea nu există decât în matematică.” — Mihai Eminescu
  • „Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.” — Mihai Eminescu
  • „Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, e-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” — Mihai Eminescu
  • Hans Dahl (1849-1937)

  • jj
  • Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora.
  • „Când îţi faci un nou prieten, nu-i uita pe cei vechi.”  ~ Erasmus
  • Timpul nu aşteaptă pe nimeni !
  • Trecutul nu mai este în mâinile tale, iar viitorul nu este încă al tău. Momentul de faţă este singurul timp care îţi aparţine. Foloseşte-l cu chibzuinţă .
  • " Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi" - Nicolae Steinhardt
  • Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.~ Ovidius
  • Când ai avut un eşec, felicită-te pentru încercare. Apoi, ridică-te şi mai încearcă odată!
  • Când eşti umil, ai la dispoziţie sfatul şi îndrumarea celorlalţi. Când eşti mândru, trebuie să te limitezi doar la înţelepciunea ta.
  • Uneori, într-adevăr, ajunge un sărut. Un ”Te iubesc”, chiar şi doar şoptit. Un ”Multumesc”. O apreciere sinceră. Este atât de uşor să faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?
  • Împarte-ţi fericirea cu alţii şi se va înmulţi.
  • Fă din odihnă şi din zâmbet rege. - Leonardo da Vinci
  • "Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poţi respecta." "Să nu fii niciodată prieten cu cel pe care nu-l poţi suferi." ~Charles Darwin
  • „Cel mai periculos lucru este să supraestimezi persoanele care te subestimează.” — Michelle Rosenberg
  • Bessie Helstrom (1874-1966)

    Bessie Helstrom (1874-1966)

  • Pagini

  • jj
  • jj
  • Articole recente

  • Cele mai bune articole și pagini

  • maci
  • jj
  • have a great day
  • jj
  • jj
  • Melodia zilei

    .................................................................... jj
  • Poezia zilei

    .................................................................... jj
  • jj
  • Top click-uri

  • Meta

  • Blog Stats

    • 419.660 hits
  • Clara von Sivers (1854-1924)

    Clara von Sivers (1854-1924)

  • jj
  • Flickr Photos

  • Arhive

  • Follow Ştefania's on WordPress.com
  • jj
  • Reclame
%d blogeri au apreciat asta: