Liebster Award. Discover new blogs.

Am fost nominalizată de, doamna Gina, pentru  acest premiu care mă onorează și căreia îi sunt recunoascătoare și îi mulțumesc din suflet pentru apreciere și pentru că s-a gândit la mine să mă nominalizeze. Dumneavoastră, doamna Gina meritați din plin acest premiu.
Am mai fost nominalizată de câțiva prieteni dragi, bloggeri și m-am simtit la fel de onorată și cu rușine o spun, nu am știut atunci cum și ce trebuie făcut și profit acum de această ocazie și vă multumesc din suflet tuturor celor care m-ați nominalizat.

Am să raspund cu mult drag la câteva întrebări din leapșa care însoțește acest premiu și-am să spun câteva lucruri despre mine, pe care unele nu le-am spus niciodată.
Iubesc zorii zilei,– dimineața, este cel mai fericit moment al zilei pentru mine, este dovada că am fost vrednică să mai primesc în, dar, încă o zi, pe care s-o explorez așa cum vreau eu, iar seara sunt recunoscătoare pentru tot ce-am primit și realizat în fiecare clipă a zilei.
Îmi iubesc enorm de mult familia, din cea mai rămas din ea și le-o demonstrez în fiecare zi prin faptele mele, pe cei plecați în neant, îi port în suflet.
Îmi iubesc prietenii, n-am așteptări de la ei, tot ce mă preocupă este, ce pot eu să le ofer.
Iubesc muzica, pictura, poezia, florile, iarba, copacii, apa, cerul, pamântul, copiii, oamenii și animalele.

1. De ce scrii pe blog?
–Am să vă mărturisesc de ce mi-am facut blogul. Inițial am creat blogul, doar pentru a putea cere câteva recomandări unui medic și la userii care intrau pe un site, care avea ca temă diferite probleme de sănătate și unde nu puteai comunica decât dacă erai logat. Habar nu aveam ce înseamnă asta, între timp site-ul respectiv a fost eliminat, cert este că mi-am creat acest blog. Nu știam nimic, nu postasem nimic, dar aveam și eu blog.
Dar să vă spun și motivul pentru care vroiam să comunic cu userii de pe acel site. Era important pentru mine să văd și părerile altora care au trecut printr-o situație similară cu a mea. Înainte de a-mi crea blogul cu câteva luni de zile în urmă, avusesem un accident grav care m-a imobilizat la pat o mare perioadă de timp, mai bine de doua luni de zile apoi au urmat alte luni de recuperare.
Primele două luni au fost perioada în care am fost o legumă, fără vise, fără speranțe, fără nicio nădejde, eram pur și simplu absentă, eu, din viața mea, eram ca un bebeluș, hrănită și spălată de alții… dar eram conștientă, vorbeam încet și rar ( e o poveste lungă pe care am s-o scurtez). Toate acestea au fost până într-o dimineață magică aș numi-o eu. Prin fereastra întredeschisă de la salonul situat undeva în spatele spitalului, la etajul I, se puteau auzi sunetele unei melodii, acum, cred doar că de la radioul unei mașini putea veni, mașină parcată undeva aproape de ferestră, melodie pe care parcă n-o mai auzisem niciodată se auzea destul de clar, atunci nici măcar nu-mi aminteam să fi știut cine o cântă, cert este că a venit ca o revelație ce-a produs magie în înteriorul meu. După câteva ore, ca de obicei, m-a vizitat fratele meu, Alex, vorbeam, dar fară vlagă, i-am povestit despre această minune, vroiam melodia… mă stimula… aveam nevoie de ea! I-am fredonat-o așa cum am putut eu, doar ce-mi amintem. Nu știu ce-a-‘nteles el, însă spre seară, a venit cu mai multe melodii înregistrate printre care și ce-a dorită de mine.
Aerosmith – I Don’t Wanna Miss a Thing.

Am ascultat-o zile și nopti, în înteriorul meu, sufletul îmi plângea, lacrimile îmi brăzdau fața, și tot în înteriorul meu țipam odată cu Steven Tyler, simteam cum renasc, mă înalț și mă eliberez de poveri. De atunci o ascult în fiecare dimineață salutând zorii zilei, e melodia sufletului meu, e  melodia care m-a impulsionat și mi-a dat  forța de-a merge  înainte ( ciudat nu?)  și tot de atunci am început o lupta cu mine însumi, pentru prima dată îmi doream să trăiesc, să mă ridic și să merg din nou. A urmat perioada de recuperare, au urmat zile de tristețe, lacrimi, neputință, dezamăgiri, teamă, durere și iar lacrimi… dar nu m-am lăsat și după mai bine de șase luni de recuperare am mers din nou și încet mi-am revenit complet. Familia mi-a fost mereu aproape.
Dumnezeu mă iubește! Da! Dumnezeu mă iubește foarte mult!
Acum sunt bine, sunt chiar foarte bine, pot și alerga!
Revin la blog. Îl aveam creat și atât.
Am decis să-l păstrez totuși. Mă repet nu știam nimic din ceea ce înseamnă blog. Nu sunt nici poet, nici scriitor,  nici jurnalist, habar nu aveam cum voi continua. Am studiat câteva tutoriale, i-am dat o formă, l-am personalizat și-am făcut prima postare. Tema am ales-o mai târziu, un blog de relaxare și detașare de grijile cotidiene și pentru câteva minuțele să uit de problemele existențiale, să colecționez aici tot ceea ce-i place sufletului meu și să  împărtășesc cu voi dragii mei prieteni.
Cu ajutorul lui am cunoscut oameni minunați, care se găsesc la loc de cinste în blogroll-ul meu și cărora le mulțumesc din tot sufletul meu că există, fără ei acest blog n-ar mai fi existat!

2.Dacă ai blog cu temă, postările tale respectă tema enunțată?
–De regulă, da, încerc să păstrez tema enunțată.

3.Câte bloguri ai și dacă ai mai multe care sunt motivele pentru care le-ai separat?
–Am un singur blog, pe care încerc să-l actualizez în limita timpului disponibil cu ceea ce-i face bine sufletului meu.

4.Clasica întrebare: unde te vezi peste cinci ani?
–Nu am o viziune atât de departe. Viitorul nu-mi apartine. Încerc să traiesc clipa, s-o fructific și încerc în fiecare clipă, să mă fac vrednică să primesc în, dar, clipa următoare.

5.Îți plac lepșele? De ce?
–Nu, nu-mi plac lepșele.

6.Cât de mult din tine exprimi pe blog?
–Destul de puțin.
Pe blog postez doar ceea ce-mi place și-mi aduce bucurie în suflet.

7.Ce calități cauți la un autor atunci când te decizi să urmărești blogul respectiv?
–Să fie prietenos, altruist și decent.

8. Cum primești din punct de vedere calitativ informațiile de pe alte bloguri?le consideri serioase, le preiei ca atare, le mai verifici cu alte surse?
–Le citesc și preiau doar ce consider constructiv.

9.Cum vă place să vă petreceți timpul liber, în ideea că îl aveți?
–Deocamdată timpul meu liber este puțin limitat, sunt în perioada de recuperare, o altfel de recuperare, a ceea ce-am pierdut.

10. V-ați lua un animal de casă,( dacă nu aveți unul) ce fel de animal și de ce?
–Mi-ar place să am o broscuță țestoasă, însă cum majoritatea timpului sunt plecată de acasă, nu m-ar lăsa sufletul s-o las a nimănui, poate peste zeci de ani când voi ajunge la pensie, dacă voi ajunge, cu siguranță o sa am una.

11. Cum vă relaxați în general?
–Apa mă relaxează, poate pentru ca sunt rac, îmi place mult de tot să stau în apă ascultând muzică… pur și simplu mă revigorează

Nominalizez și eu cu mult drag câțiva prieteni bloggeri, acesta-i regulamentul, dar toți prietenii mei bloggeri, pe care-i citesc cu mult drag, merită acest premiu.
Sunt foarte înțelegatoare dacă nu veți prelua leapșa, însă premiul îl meritați cu adevărat.

Ofer acest premiu cu mult drag lui: Cristian Milla; Melly; doamna Melanie ; Dragoș Călinescu; Doru ; Arlen Shahverdyan; Micheline Walker ; simplecherishes; Nia ; Elena;
Mihai ;  Alastair ; Meiro; Geanina Lisandru; Cristian Lisandru; Diana si Dan ; David ; Jalal ; Stefan ; tink3rbe11

Dragii mei, răspundeți la leapșă, numai dacă simtiți s-o faceți. Eu am simți că vreau să vorbesc puțin despre mine.
Vă multumesc tuturor pentru tot!

Vă las în compania melodiei în care mă regăsesc eu cel mai mult… parcă îmi descrie viața mea de la naștere până voi pleca în eternitate.

Fiți binecuvântați!

Posted by Ştefania on 21/03/2013

https://viatainpictura.wordpress.com/2013/03/21/liebster-award-discover-new-blogs/