Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~Paris, porte St-Martin
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, sous la neige
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, sous la neige
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~Paris, Les grands boulevards sous la neige
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, sous la neige
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, sous la neige
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, Notre Dame sous la neige
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, Arc de Triomphe
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~Quai d’Orsay la Siene
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, la place de la republique sous la neige
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, marché aux fleurs
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, sous la neige
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, le grand boulevard, sous la neige
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~Paris Place de la Madeleine
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris Eglise de St-Germain des Prés
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, la Bastille
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~ Paris, Porte Saint-Denis
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~Le-moulin rouge
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~Paris, la fete place de la republique
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~Paris, Les grands boulevards
Eugène Galien-Laloue, pictor francez (1854–1941)~Paris, place de la République
Mireasă-a brazilor geometrici şi-a brazdelor însămânţate – solemnitate albă, rece, fatală, mută şi divină – tu vii cu graţii de Madonă sau de Fecioară bizantină şi pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.
Nu te doreşte-aproape nimeni, deşi te-aşteaptă toţi să vii… Şi frumuseţea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate, îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate – cuminţii tăietori de lemne şi nebunaticii copii.
Şi totuşi, când cobori – suspectă, insinuantă şi egală – pe câmp, pe arbori şi pe ape, pe străzi, pe case şi pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.
Şi-n timp ce toţi, deopotrivă, pigmei şi umiliţi, simţim puterea-ţi magică ce-ngheaţă, distruge, arde şi creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă şi-ţi pătează – cu ieroglifele lor negre şi stranii – albul unanim.
poezie de Ion Minulescu
Ştefania's 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.