Răsfăţul meu de astă seară, Giselle.

Giselle, este una dintre lucrările de seamă ale baletului clasic. Este un balet romantic în două acte. Este povestea unei fete care se îndrăgosteşte de un prinţ fermecător. Idila nu este însă pe placul tânărului Hans, care unelteşte împotriva celor doi iubiţi.

Actul I.
Decorul ne introduce într-o atmosferă romantică: la marginea pădurii străjuite de castelul ce se profilează pe culmea dealului, într-o căsuţă locuieşte Giselle cu mama ei. Apare contele Albert, însoţit de scutierul său, Wilfried; visător, apăsat de viaţa de la castel şi de o viitoare căsătorie pe care nu o doreşte, el s-a îndrăgostit de Giselle. Ca să nu-şi trădeze rangul, îşi schimbă straiele de cavaler cu altele de ţăran; degeaba scutierul care i-a ascuns hainele bogate într-o colibă, în pădure, îl sfătuieşte să fie prudent. Urmează un pas-de-deux cu Giselle, Albert convingând-o de dragostea lui. Dar pădurarul Hans, şi el îndrăgostit de Giselle, l-a urmărit şi încearcă să o prevină asupra misteriosului străin; ea însă nu-l ascultă şi, când prietenele ei se întorc de la culesul viilor, Giselle îl prezintă pe Albert drept logodnicul ei, lansându-se într-un dans avântat. În zadar mama ei o roagă să se cruţe; bolnavă de inimă fiind, nu trebuie să facă eforturi, dar exuberanţa ei nu are limite. În depărtare se aude un corn, anunţând un cortegiu de vânătoare în fruntea căruia este tatăl lui Albert care s-a retras, neobservat, în pădure ca să nu fie recunoscut şi Bathilde, logodnica lui. Giselle este impresionată de podoabele acesteia, care la rândul ei, este cucerită de prospeţimea şi gingăşia fetei şi îi dăruieşte un colan de aur. Giselle, fericită, îi face confidenţe despre dragostea şi logodna ei. Oaspeţii se opresc să se odihnească şi contele întreabă de fiul său; scutierul porneşte în căutarea lui dar Hans, care l-a urmărit, ia din coliba unde erau ascunse, spada şi cornul său de vânătoare. Când serbarea culesului începe şi Giselle dansează cu înfocare el îi arată spada pentru a-i dovedi cine este străinul şi pentru că el nu-l ia în seamă şi dă în continuare crezare jurămintelor lui Albert, Hans sună puternic din corn. Curtenii se adună şi Giselle află de la Bathilde cine este înrealitate Albert. Copleşită de durere, ea îşi smulge lanţul de la gât, mintea i se întunecă şi printre hohote de plâns şi de râs, dansează pentru ultima oară, amintindu-şi de clipele fericite şi jurămintele de dragoste. Inima ei fragilă se frânge şi moare. Hans şi Albert îşi dau seama că, fără să vrea, sunt vinovaţi de moartea ei.

Actul II.
Este noapte. În cimitirul satului, la proaspătul mormânt al Gisellei, Hans îşi plânge durerea, dar foşnete tainice şi luminiţe ce sclipesc straniu îl sperie şi fuge. Din întuneric se detaşează silueta Myrthei, Crăiasa ielelor (în original, Willis, în legendele slave ele sunt spirite ale tinerelor fete logodite, moarte înainte de căsătorie; ele ies din morminte pentru că nu şi-au satisfăcut în viaţă pasiunea pentru dans şi – ca şi ielele noastre – atrag călătorii întârziaţi, obligându-i să danseze până îşi dau duhul). La miezul nopţii Crăiasa lor îşi cheamă supusele în jurul mormântului Gisellei; din adâncul pământului iese silueta firavă a fetei. La auzul unor paşi ielele se ascund. Este Albert, cu un buchet de crini în mână; el vine să plângă pe mormântul celei pe care a iubit-o. În faţa lui apare deodată chipul iubitei lui dragi, dar când vrea să o atingă, dispare; imaginea ei este pretutindeni, amăgindu-l. Între timp ielele îl urmăresc pe Hans, obligându-l să danseze până la epuizare. Înnebunit acesta se aruncă în lac. Apoi, cu toate rugăminţile Gisellei de a-l cruţa pe Albert, Myrtha îi porunceşte să danseze cu el. Ei se avântă într-un dans frenetic. Dragostea ei nestinsă îl ajută să reziste istovirii, retrăind frânturi din fericirea pierdută şi susţinându-l până la ivirea zorilor, când ielele îşi pierd puterea şi dispar. Cu inima zdrobită, Albert îşi mai ia o dată adio de la Giselle, care se topeşte în neant în timp ce el se prăbuşeşte, copleşit, pe mormântul ei.

Posted by Ştefania on 22/05/2014

https://viatainpictura.wordpress.com/2014/05/22/rasfatul-meu-de-asta-seara-giselle/