Vreau sa merg la padure, sa-mi umplu plamanii cu mirosul greu de mucegai al pamantului.
Vreau sa respir umezeala aerului, dimineata devreme.
Vreau sa privesc rasaritul din varful copacilor.
Vreau sa gust din ceata diminetii ce decoreaza feriga si muschii ce imbraca copacii.
Vreau sa ma-nvaluie parfumul proaspat, dintr-un amestec fin de brad si pin.
Vreau sa-mi fac drum prin tufisurile misterioase.
Vreau sa simt adierea vantului, cum imi mangaie fata si gatul.
Vreau sa aud cum rasuna ecoul, facut de ciocanitul ciocanitoarei, ce bate ca un tobosar cu ciocul in scoarta copacilor.
Vreau ca printre amestecul crengilor, sa-mi caut cea mai scurta linie senina, ce leaga pamantul de cer.
Vreau sa-mi fac propria cale, pasind prin covorul de frunze multicolore.
Vreau sa-mi purific sufletul meu in aceasta minunata lume a padurii.
Vreau sa locuiesc in linistea padurii …
Ştefania's 
Cristi
/ 18/11/2011Sa stii ca uneori ii invidiez pe cei care locuiesc in apropierea unei paduri. 🙂 E superba melodia pe care ai ales-o.
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 18/11/2011Ma bucur tare mult Cristi ca iti place melordia. Pe mine ma relaxeaza foarte mult. 🙂
Eu Cristi, locuiesc in apropierea unei paduri si uite cat sunt de nemultumita uneori, incat vreau sa locuiesc in mijlocul ei. Sa nu mai aud forfota orasului, sa nu mai respir mirosul intepator de reziduri de combustibil provenit de la tobele de esapament, sa nu mai pasesc pe asfaltul gri… vreau sa simt in talpi pamantul aspru si inca multe alte dorinte am…
Iti multumesc Cristi pentru gand… O seara minunata iti doresc ! 🙂
ApreciazăApreciază
rokssana
/ 18/11/2011vreau si eu 🙂
te imbratisez…..seara placuta sa ai !
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 18/11/2011Te cred Rokssana si cred ca mai sunt inca multi ca si noi sa-si doresca acest lucru… M-am saturat de viata atat de agitata, dar monotona, de la oras.
Iti multumesc tare mult pentru gand Rokssana… te imbratisez si eu cu mult mult drag.
O seara minunata iti doresc Rokssana draga! 🙂
ApreciazăApreciază
Cojocari Boris
/ 18/11/2011Eu deasemenea locuiesc linga padure, e frumos si linistit, chiar as spune ca foarte linistit! Cred ca totusi nu le este data la toti dorinta de a locui la padure 😉
Insa daca stau totusi si ma gindesc, fericirea pentru mine ar insemna: familia intr-o casa undeva linga padure (unde e liniste)… nimic mai mult. Așa ca ai dreptate Stefania! 🙂
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 18/11/2011Ma bucur mult pentru tine Cojocari Boris, ca esti un privilegiat locuind in apropierea unei paduri, care-ti poate incanta privirea cu frumusetea ei si-ti confera linistea necesara.
Tare frumoasa-ti e dorinta sa locuiesti in continuare in apropierea padurii si cu propria-ti familie , iti doresc sa ti se-ndeplineasca aceasta dorinta. Eu mi te si imaginez cat de fericit esti langa sotia si copii tai.
Iti multumesc pentru gand Cojocari Boris… O seara minunata iti doresc ! 🙂
ApreciazăApreciază
Alex
/ 18/11/2011Frumos gând, frumoasă dorinţă! Cine n-ar vrea să evadeze din nebunia citadină şi să redescopere gustul vieţii adevărate, în mijlocul naturii pure, nealterate de om, savurând tot ce poate fi mai frumos, mai natural, mai firesc, aşa cum ne-au fost ele lăsate.
De câte ori reuşesc să ajung în pădure, mă simt mai bine ca oricând şi ca oriunde!
Şi ce muzică frumoasă, Ştefania!
Îţi doresc o seară frumoasă şi un sfârşit de săptămână cât mai senin şi….poate la pădure! 🙂
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 18/11/2011Ma bucur foarte mult ca iti place melodia, Alex. 🙂
Sunt convinsa ca foarte multi dintre noi si-ar dori sa evadeze din pestera de betoane monocrome si prafuite ale orasului si sa savureze frumusetile naturii cu nesat.
Si eu sunt la fel ca si tine, ori de cate ori ma plimb prin padure ma simt extraodinar de bine, parca mi se iau toate grijile, pur si simplu ma incarc pozitiv si ma intorc de acolo cu pace in suflet. Si poate am sa fac o plimbare prin paduricea din apropierea mea in aceasta sambata, ca tare bine ma simt in ea.
Iti multumesc tare mult Alex pentru gandul tau. Si eu iti doresc o noapte linistita si un sfarsit de saptamana odihnitor si plin de bucurii ! 🙂
ApreciazăApreciază
Raul Săran
/ 19/11/2011O mică parte din Rai, în frumuseţea a câtorva poze…
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 19/11/2011OOO, da… Adevarat spui Raul Săran! Raiul e pe Pamant, e suficient sa ne deschidem ochii pentru al putea vedea. 🙂
Iti multumesc pentru gand… O seara minunata iti doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
pisicaru
/ 20/11/2011Foarte frumoase fotografiile, as vrea si eu sa locuiesc la marginea padurii. O zi faina.
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 20/11/2011Ma bucur mult ca va plac imaginile, pisicaru. O, dar cine nu si-ar dori sa locuiasca intr-o casuta inconjurata de copaci falnici.
O zi frumoasa va doresc. 🙂
ApreciazăApreciază
Ahile
/ 29/11/2011Intra-adevar e o ideea de-a dreptul extraordinara, magnifica, nemaipomenita, etc. (superlativele pot continua la infinit) de a trai efectiv in padure si de a duce o viata departe de poluarea covarsitoare a orasului…o viata dintr-o mie cum se spune…sunt extrem de bucuros sa vad ca mai exista in aceasta tara (care, sa recunoastem, are un relief si o bogatie naturala extrem de frumoasa) oameni care impartasesc asemenea idei deosebite
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 29/11/2011Bine ai venit Ahile! 🙂
Si eu ma bucur ca mai sunt inca multi oameni care sunt in asentimentul meu si-si doresc sa traiasca departe de forfota obositoare a orasului. Dar din pacate si din nefericire pentru noi, suntem dependenti de oras, pentru ca avem mai multe perspective de realizare profesionala si personala. La ce ne-or fi bune toate astea, inca sunt in cautare de raspunsuri, in conditiile in care suntem, unii din noi, mereu inscrisi in lupta pentru un trai decent, ne permitandu-ne prea multe mofturi si ne implinindu-ne unele dorinte care pentru unii s-ar putea sa fie chiar banale.
Intr-adevar avem o tara incredibil de frumoasa, iar eu nu m-as duce nicaieri in aceasta lume sa traiesc, oricat de greu mi-ar fi aici.
Iti multumesc tare tare mult pentru cuvintele frumoase si apreciere si pentru vizita si oricand esti bine venit… O seara minunata iti doresc Ahile! 🙂
ApreciazăApreciază
Ahile
/ 30/11/2011Multumesc frumos si eu pentru aprecierile tale. Intr-adevar suntem prizonieri in aceast holocaust urban tocmai datorita imposibilitatii de a deveni independenti de el, intocmai cum afirmai si tu in postul anterior. Cateodata stau si ma gandesc si parca ii invidiez pe acei oameni primitivi care traiesc in triburi (mai ales cei din selva amazoniana:P), care nu respira aer poluat, nu au grija de a-si mentine un loc de munca, un salariu, etc. In conceptia cotidiana, acesti primitivi sunt priviti cu dizgratie si batjocora, neluand in seama aspectul ca omul modern (asta smecher si puternic cum se spune:P) face defrisari in masa in selva distrugand ceea ce este denumit „plamanul Terrei” fara niciun fel de rusine sau remuscare. Suntem cea mai mizerabila specie care a populat si care inca populeaza aceasta planeta si ne batem joc de tot ceea ce inseamna flora si fauna. Referindu-ma la oportunitatea de a emigra, contrar parerii tale pe care de altfel o respect foarte mult, as pleca cu „primul tren” cum se spune. Si nu din cauza faptului ca nu iubesc sau ador tot ceea ce este verde in aceasta tara, pentru ca imi place la nebunie relieful si bogatia naturala a Romaniei (sa fim seriosi acum, pana si printul Charles are o casa in Romania si vine sa ne viziteze tara destul de frecvent…are posibilitatea de merge oriunde in aceasta lume dar totusi vine si aici, pentru ca AICI este istorie si natura curata), dar, revenind la ce afirmam anterior, as pleca datorita oportunitatii de duce o viata normala si a de fi recompensat pe masura competentei mele, nu ca in Romania unde se practica sclavia, fie ca o spunem pe ocolite fie direct, si de a putea beneficia de statut financiar adecvat care sa-mi permita sa pot calatori fara a ma face sa ma gandesc la ideea „Aoleu, Doamne, ce ma fac ca am dat toti banii pe concediu, eu din ce mai traiesc?” Cam asta este parerea mea. Multumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 30/11/2011Iti multumesc tare mult Ahile ca mi-ai impartasit aceste ganduri ale tale foarte interesante… si adevarate.
O seara minunata iti doresc Ahile! 🙂
ApreciazăApreciază
Vlad
/ 08/11/2012Eu imi doresc sa traiesc la marginea unei paduri…intr-un adapost facut de mine…daca este si un rau in apropiere sa merg la pescuit…poate sa improvizez si unele capcane pt mamiefere mici…sa’mi procur singur hrana…desigur sa am si unele alimente…orez,malai…as vrea sa traiesc asa o perioada de timp,nu stiu cat…cat as rezista…as vrea totusi sa fiu alaturi de cineva..sa nu fiu singur.Sunt ceva amatori? poate ne strangem cativa sa mergem…m-am saturat de probleme,griji,stres zilnic,servici,bani…de toate neajunsurile,de toata agitatia asta,de oameni rai,te telefoane,de toate prostiile si minciunile de la tv…as vrea sa traiesc in natura..in liniste..stiu,probabil o parte din voi va crede ca sunt nebun,dar nu..nu sunt nebun deloc,si multumesc lui Dumnezeu nu duc lipsa de nimic,am niste parinti minunati care au muncit o viata prin strainatate doar ca sa ne fie noua bine,copiilor..am si 2 surori care ma iubesc si ma ajuta…duc o viata decenta…dar totusi…vreau sa scap de toate astea o perioada…
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 08/11/2012Bine ai venit aici, Vlad!
Oh, cat de mult imi doresc si eu acest lucru, ori de cate ori fac cate o iesire in natura, insa, se pare ca nu indeajuns de mult, incat, sa spun, GATA, ajunge cu acest stil de viata, sa-mi fac minimum de bagaj si sa plec! Dupa ce ma intorc acasa, imediat dorinta mea mare de-a locui in mijlocul padurii, dispare, realizez ca nu as putea totusi trai ca in primitivitate. Din pacate, ne atasam prea mult de lucrurile care ne cofera confort, ma refer la aparatele electrice si electrocasnice, care ne sunt atat de utile; la mobilier; energie electrica; la produsele igienico sanitare si multe altele, fara de care, pana la urma ne-am obisnui, insa, foarte greu. Eu nu sunt prietena defel cu, schimbarea, cu toate ca, ea, schimbarea, este singura constanta din vietile noastre. Dupa ce odata m-am obisnuit cu un stil de viata, greu ma acomodez cu un alt stil de viata. Eu sunt mai loiala si constanta vietii pe care o duc, asa in modestia mea!
Ce pot sa spun si eu m-am saturat de toate cele enumerate de tine, insa, trebuie sa le infruntam si poate ca mai potrivit ar fi sa ne mai taiem din dorinte si atunci starile astea de stres, anxietate, depresive ni se vor mai diminua!
Nu-ti face probleme, Vlad, aici, nimeni nu judeca pe nimeni, nimeni nu eticheteaza ( „nebun”) pe nimeni, prietenii mei sunt oameni echilibrati, cu coloana vertebrala si o viziune larga asupra vietii, nu sunt plafonati in niste principii invechite sau idei preconcepute.
Uite ce norocos esti, ai o familie foarte frumoasa, ma bucur nespus de mult pentru tine. Nu multi pot spune aceste lucruri frumoase despre familiile lor!
Iti multumesc mult pentru vizita si pentru gandul ce mi l-ai impartasit! Intotdeauna esti binevenit cu mult drag! O seara minunata iti doresc, Vlad, cu mult drag! 🙂
ApreciazăApreciază
Ion
/ 05/12/2012Salut fraţilor români!!! Sunt din Chişinau – Basarabia, eu planific să locuiesc pe viaţă in pădurile primordiale ale României, degrabă o să am cetăţenie română şi primul pas care-l fac mă duc în pădure. Uitândumă prin internet am ales vreo câteva locuri care-mi plac dar, dacă doreşte cineva să se alăture cu mine sau eu mă alătur cu voi ))) Am mult e cărţi despre vegetaţie care se poate de mâncat, ciuperci şi aşa mai departe. Numai e nimic ce să mă ţină aici în Basarabia, mintalitetul oamenilor lasă ceva de dorit şi-ndeobşte oamenii aici sunt răi, invidioşi etc. Banu e Dumnezeul lor pot să facă orişice pentru el. Peste tot unde te uiţi e Depresie cu D mare şi-ncă multe altele… . Mainscurt dacă cineva doreşte anume serios să trăiască în pădure scrieţi-mi pe vasn@mail.md . Îţi mulţumesc Stefania pentru acest sait unde fiecare îşi exprimă gândurile şi ne gâsim unii pe alţii care avem aceeaşi problemă. Fotografiile sunt minunate şi atrăgătoare şi melodia îi superbă mai că pune pe gânduri să te gândeşti că cineva acum trăieşte mai bine undeva în Pădurile Dese.
ApreciazăApreciază
Stefania
/ 05/12/2012Bine ai venit aici, Ion!
Ei, cred eu, ca, fiecare din noi in momentul in care, facem cate o iesire in natura si petrecem cateva ore in padure, unde atmosfera este cuceritoare, singura dorinta a nostra este de-a locui acolo pentru totdeauna! Am si eu astfel de momente, insa, cugetand mai bine, cu toata sinceritatea o spun, nu cred ca, chiar asta imi doresc cu adevarat! Nu ma vad in stare sa fac acest pas, chiar daca imi doresc sa duc o viata linistita fara stres. Ferice de cei care reusesc sa locuiasca acolo pentru totdeauna!
Cat priveste, viata noastra in tarile in care ne-am nascut si-am crescut, cred eu ca, parasirea tarii si fuga peste hotare, nu este o rezolvarea incat lucrurile sa mearga mai bine, pe termen lung. Dimpotriva, infruntand situatiile si gasind solutiile salvatoare, fiecare din noi poate contribui la bunastare tarii si la o viata decenta, pentru ca nici n-ar trebui sa ne dorim mai mult din moment ce vedem in jurul nostru ca viata este atat de scurta! Iar noi aici pe pamant nu suntem decat, administratori pentru bunurile pe care le consideram ale noastre. Ele aici raman. Noi plecam, pentru eternitate!
Sa nu uitam ca destinul ne insoteste oriunde ne-am afla, chiar si acolo in padure. Si acolo vor exista N factori care ne pot face viata grea incat sa cadem in depresie. Si sa nu uitam ca depresia si stresul noi insine ni-l provocam. Pentru ca, mereu suntem inscris intr-o competitie, neplanificata, cu semenii nostrii.
Cred ca cel mai potrivit ar fi sa ne gandim, mult mai mult la ceea ce avem deja si mai putin sau aproape deloc la ceea ce ne dorim sa avem si nu putem infaptui si atunci si viata noastra cred ca ar fi mai frumoasa.
Iti multumesc mult pentru vizita, Ion! Oricand esti binevenit cu mult drag! Fii binecuvantat cu viata frumoasa, fara stres, fara depresii! Alunga-le din viata ta! Poti! Taindu-ti din dorinte(?!?) sau gasesti tu alte solutii!
O seara minunata iti doresc, Ion! 🙂
ApreciazăApreciază