Ţărână în ţărână

Am veni pe lume… dar,  încotro mergem?
Acest organism, oh, Doamne… acest corp uman, născut din ţărână, care duce o luptă continuă de supravieţuire, angrenat obsesiv în   realizarea tuturor dorinţelor sale,  care uneori uită să se oprească,  să mai miroase o flore, uită să zâmbească şi uită să simtă gustul vieţii, – mai târziu cade într-un somn profund şi apoi se transformă din nou în ţărână.
La asta m-am gândit acum.

Nu este ridicol că, ne naştem în familii care au grijă de noi cu blândeţe, trudim din greu, ne construim relaţii pe care le considerăm eterne, contactăm diferite boli şi toate acestea doar pentru a muri  într-o zi? Pentru a fii cenuşă care va deveni ţărănă, – apoi,… ne întoarcem de unde am plecat?

Nu!, nu-i glumă!
Cine trăieşte pentru totdeauna?
Nimeni!
Buni sau răi; bogaţi sau săraci; frumoşi sau urâţi; puternici sau slabi; albi sau negri; înţelepţi sau proşti,– cu toţii avem un singur lucru garantat,… moartea! Nimic altceva în viaţa aceasta,  nu-i la fel de sigur ca şi moartea.
Ştiu, e rece,… dar aşa rece cum sună acest cuvânt – ăsta-i adevărul îngheţat!
Nu vom mai fii aici din nou… nu noi, din nou… nu ne vom întruchipa în altcineva sau nu vom fii îmbrăcaţi într-un alt costum. Nu!  Vor fi alţii.

Unii oameni pleacă mai devreme, alţii mai târziu,– nimeni nu ştie cu adevărat de ce. Cu toţii primim acelaşi bilet, dus–întors. Dar cu durate diferite de şedere.
Atunci de ce,– de ce atâta tam-tam? De ce atâtea obligaţii? De ce atâta presiune? De ce atâtea lacrimi? De ce atâtea studii? De ce atâta ură? De ce atâta egoism? De ce atâta indiferenţă? De ce atâta răutate? La urma urmei, dacă avem o singură viaţă, atunci, de ce conţinutul fericirii e doar de moment şi de ce angoasa este neîncetată? Aş vrea să ştiu răspunsul, dar mi-e teamă că nu-l voi afla vreodată.

Viaţa este un circ efemer. Ce-o să primesc la sfarşitul spectacolului? Nimic!
Se stinge lumina, se opreşte muzica, ne dezbrăcăm de costumele colorate şi ne îndreptăm afară din ring, lăsând în urma noastră, părinţi, fraţi, prieteni, vecini şi tot ce-am înfăptuit odată.

Plecăm goi, cum am şi venit, nu putem lua nimic cu noi – nimic nu ne mai aparţine – nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nici iubiţii, nici CD-urile preferate, nici banii, nici mândria, nici faima,… nici măcar corpul nostru.

Trupul se tranformă în cenuşă.
Şi pleci.

Pentru că ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce!


Anunțuri
Articol anterior
Articol următor

10 comentarii

  1. ce-i cu tine ? asa e ..ne nastem singuri,traim singuri si tot singuri murim….dar ce-ti veni ?

    Apreciază

    • Stefania

       /  28 August 2011

      O draga mea Rokssana, nu-i nimic deosebit, nimic grav, doar ca am recitit cateva poezii a lui Marius si m-a bulversat plecarea lui asa fara sa spuna nimic. Eu atat de mult l-am apreciat pentru modestia si intelepciunea lui, tandretea cuvintelor lui. Imi era atat de drag sa-i citesc si sa recitesc poeziile lui, oferite din inima, cu sinceritate si caldura. De cand l-am cunoscut nu cred sa fi fost seara incat sa nu citesc o poezie a lui, fara nici o exagerare. Nu stiu , poate ti-am mai spus, eu nu prea am mult timp sa vizitez foarte multe bloguri. Dar sunteti voi preferatii mei pe care va apreciez foarte mult si va vizitez zilnic, chiar daca nu intotdeauna las un semn. Asa il vizitam si pe Marius si am sa-i vizitez casuta lui si de acum inainte, atata timp cat mai este la dispozitia noastra, iar acum si mai mult ii urmaresc si clipul in care el ne vorbeste. Si ma gandeam , la felul nostru, al oamenilor de-a fi, cat de reci sunt unii cu semenii lor si se cred divinitatea intruchipata, dar vine ziua cand nimic nu mai ramane din noi , decat praf si cenusa si nimeni nu-si va mai aminti de noi. Asa trista am fost aseara si nu numai aseara ci din ziua in care am aflat despre el , completand tabloul cu cei din familia mea care nu mai sunt si de care me foarte dor. Dar asta e viata. Nu te speria era doar un moment de tristete.

      Acum, numai ce-am intrat in casa, am fost la padure cu cativa prieteni. A fost superb. daca ma incadrez in timp poate am sa-ti descriu putin atmosfera de astazi. Acum am ceva de pregatit pentru maine si am sa-ncerc sa-ti povestesc cum am petrecut astazi.

      Iti multumesc mult pentru gand Rokssana.

      O seara minunata iti doresc 🙂

      Apreciază

      • da…si eu am inteles mai tarziu cu o saptamana ca s-a dus :(stiu sentimentul ,pentru ca l-am trait ca si tine…nu am vorbit cu el nici macar atat cat vorbesc cu tine…am lasat cateodata un semn pe blog ca trec si-l citesc.atat! dar in perioada in care el pleca ,am fost pe blogul lui,cred ca in zilele cand de-abia plecase, si am citit poezia in care spunea ca nu plecat…o stii…si am intrat pe pagina de facebook si m-am gandit ca nu prea a intrat, si cam de mult, dar poate e undeva fericit in vacanta….in urmatoarea saptamana Aghta a postat referitor la plecarea lui si am intepenit…mi-am adus aminte ce gandisem cand am intrat pe pagina lui si nu-mi venea sa cred ca e real…am umblat din pagina in pagina pana cand atrebuit sa accept ca e adevarat si ca nu-i o gluma sinistra….mi-am continuat treburile cu el in gand si cu o tristete amara in suflet…Andy n-a putut sa inteleaga…m-a tot intrebat ce aveam eu cu el? daca am vorbit vreodata ? nimic nu aveam,nu vorbisem mai mult de 3 vorbe..si totusi,nu reuseam sa scap de tristete..aaa,mi-am adus aminte…cand am fost pe pagina de facebook, am intrat apoi,in pagina angelei gherman,pentru ca mi s-a parut ca intre ei mereu a fost ceva …si ea avea deja ca avatar poza lui ,iar undeva era clipul in memoria lui,,clip care atunci,cand inca nu stiam ca e in memoria lui,l-am considerat o chestie de prostgust…nu intelegeam nimic si nici n-am descifrat tristetea sau disperarea din gestul angelei,acela de a puna ca avatar poza lui….m-am intins cu comentariul asta,iarta-ma….iti mai spun doar ca adoua zi dupa ce am aflat,am fost cu andy in parc si in loc sa savurez totul,nu-mi trecea prin minte decat ca marius nu va mai vedea nicicand natura,ca nu se va mai bucura de nici una din chestiile de care noi ne bucuram…incerc sa inteleg si inca nu pot…tot ce stiu este ca fiecare clipa trebuie traita la maxim,ca e necesar sa luam ce-i bun din orice ni se intampla,ca prea de multe ori suntem nemultumiti fara sa avem dreptate….parca vezi cu alti ochi totul..sper sa nu uit curand si sa ma bucur mai mult de tot..atat cat o fi, ca se pare ca nu stim cand se termina …scuza-ma ..mi-am varsat tie oful..

        Apreciază

        • Stefania

           /  29 August 2011

          Ooo, draga mea, dar nu mi-ai gresit cu nimic, nu-ti cere scuze Rokssana 🙂 Dimpotriva mi-ai facut o mare mare bucurie ca mi-ai impartasit gandurile tale senine fata de acest om minunat, Marius.
          Iti simt tristetea, pentru plecarea lui definitiva la ingeri. 🙂

          Nici eu nu l-am cunoscut in deaproape, dar ii simt pe oamenii buni, oamenii curati si oamenii sinceri. Plecarea lui m-a bulversat complet. Eu il citeam zilnic pentru ca ma regaseam in poeziile lui, povestea vietilor noastre, era foarte asemanatoare . De cate ori ii citeam poeziile ma incarca pozitiv si-o spun cu mana pe inima, fara fatarnicie. Eu aveam nevoie de el zilnic. Si acum am.
          Ma intristat ca in ultima vreme nu a mai postat mai des , dar nici inainte nu o facea. Nu am banuit nici o clipa ca el era deja pregatit de plecare.

          Vroiam sa-i las la fiecare poezie gandul meu senin, dar imi era teama sa nu-l supar sau sa creez suspiciunea vreunui interes…
          El, Marius, v-a ramane pentru mine acelasi om minunat… si-am sa-l citesc si recitesc zilnic.

          Cand vorbesc despre el … eu plang si ma-ntreb : de ce a trebuit sa plece atat de repede?

          Iti multumesc mult mult Rokssana pentru gandurile pe care mi le-ai impartasit 🙂

          Te imbratisez cu drag si-ti doresc o seara minunata ! 🙂

          Apreciază

  2. o seara calma si linistita sa ai.:)..hai sa-l lasam sa se odihneasca…cand mai gasesc urme ale trecerii lui am sa ti le arat..am aflat ca scria doar de anul trecut.. .a fost o flacara,a ars rapid si intens si s-a stins….hai sa ne rugam prntru ca sufletul lui sa se inalte impacat si sa intre in lumina ..

    Apreciază

    • Stefania

       /  29 August 2011

      Foarte intelepte vorbe mi-ai spus acum Rokssana … iti multumesc mult pentru ele.

      Da, hai sa-l lasam sa se odihneasca in pace si sa ne bucuram de ceea ce ne-a lasat … ne-a lasat doar gandurile lui frumoase in versuri si chiar daca acum e prea tarziu sa-i multumim eu cred ca el deacolo de sus ne vede ca-i suntem aproape si-l pastram asa cum era el in inimile noastre.

      Iti multumesc mult pentru gandurile tale sindcere, apreciez foarte mult asta 🙂

      O seara linistita iti doresc si eu Rokssana 🙂

      Apreciază

  3. Foarte adevărat, ţărână suntem şi în ţărână ne vom întoarce, dar unii oameni pleacă mult prea repede dintre noi, lăsând urme adânci de tristeţe.
    Am avut bucuria de a-l cunoaşte destul de bine pe Marius, pentru o perioadă de timp am fost prieteni foarte buni.
    Chiar dacă a trecut mai mult de o lună de zile, tot nu reuşesc să mă împac cu gândul că acest om minunat nu mai este printre noi.
    Îl voi păsta mereu în gândul meu.
    Numai bine!

    Apreciază

    • Stefania

       /  12 Septembrie 2011

      Bine ai venit Elena 🙂

      Ma bucur mult de tot ca tu ai fost o norocoasa sa-l cunosti mai bine. Din pacate eu nu l-am cunoscut pe Marius indeaproape, doar de pe blog, insa i-am citit toate poeziile si nu doar o data… in ele poti gasi sensibilitatea lui si bunatatea lui. Eu l-am descoperit ca un om minunat si asa imi va ramane in sufletul meu si in plus de asta, i-am citit si povestea vietii lui care semana izbitor cu a mea, i-am si spus-o dealtfel – poate si de aceea eu ma regaseam in scrierile lui. Eu l-am apreciat enorm si mereu va avea un loc a lui ocupat cate zile eu voi avea, in inima mea. Iar el de acolo de sus ma vede.
      Nici eu nu ma pot impaca cu gandul ca nu mai este. Seara cand ajung acasa intru de zeci de ori pe blogul lui si de cand a postat clipul in care apare el si se aude vocea lui gingasa si tandra ii dau replay de cateva ori… si plang si plang si plang. El a plecat prea devreme, iar eu regret enorm plecarea lui.
      De cand l-am cunoscut prin intermediul blogului lui, nu a existat o seara in care sa nu citesc o poezie a lui. Ma panicam cand vedeam ca trec zile in care nu posta nimic, imi venea sa-l rog sa de-a un semn de viata, dar mi-era teama sa nu-l supar. Nu sunt omul care sa intre cu bocancul in viata altuia . Nimeni, nu poate intelege aceasta atasare a mea de Marius. Acum ma doare cumplit cand stiu ca nu mai e, dar sunt convinsa ca el stie ca cineva il va purta in inima mereu.

      Iti multumesc mult Elena pentru gandul tau. Te astept cu drag oricand . 🙂

      O noapte linistita iti doresc si o noua saptamana plina de bucurii 🙂

      Apreciază

  4. Bine te-am regăsit, Ştefania!
    L-am cunoscut pe Marius cu puţin înainte de a începe să scrie pe blog, eram printre primii lui cititori. Versurile lui au o sensibilitate aparte, care te cuceresc pur şi simplu. El a fost persoana care m-a încurajat să scriu. De când am aflat trista veste, a plecării lui dintre noi, nu am mai reuşit să scriu nimic. Am scris doar câteva versuri în amintirea lui. Te invit şi eu pe blogul meu, care de altfel l-am închis pentru o perioadă de timp, doar câteva persoane îl mai vizualizează.
    Mulţumesc pentru faptul că m-ai adaugat în Blogroll.
    îmbrăţişările mele!

    Apreciază

    • Stefania

       /  13 Septembrie 2011

      Bine ai revenit Elena 🙂

      Asa e, in versurile lui gasesti parte din el si sufletul lui. Din versurile lui il poti construi – asa cum era, tandru, sensibil, romantic si putin trist, dar daruindu-si toata dragostea lui celorlalti – noua.
      Si pe mine m-a incurajat, cu toate ca eu nu sunt nici poet, nici scriitor, nici jurnalist. Avea el o bunatate aparte, un har aparte fata de semenii lui.

      Eu te inteleg ca nu poti sa scri, o vei face din nou, cand vei fi pregatita si vei simti si tot atunci iti vei lasa deschis blogul si pentru altii, pentru ca daca daruiesti din suflet nu vei avea de pierdut. Tot ce daruiesti va fi pastrat in inimile altora.

      Da, te-am trecut in blogroll, pentru ca imi face o deosebita placere sa-i am la loc de cinste, pe oamenii care mi-au lasat gandul lor bun.

      Iti multumesc mult pentru gandul bun 🙂

      Te imbratisez cu drag Elena si-ti doresc o noapte linistita, si oricand esti binevenita in coltisorul meu. 🙂

      Apreciază

  • jj
  • Best Song – Finala Eurovision România 2017

    .................................................................... jj .................................................................... jj
  • maxima zilei

    Nu-ţi judeca aproapele, înainte de a te afla în locul lui.
  • jj
  • Doyen Gustave
  • Ce-i viaţa aceasta ? Părere? Mister? Un şir de contraste? Un petic de cer? Un vis ce sfârşeşte când e mai frumos? O trecere în goană spre locul de jos?...
  • jj
  • Madeleine Jeanne Lemaire  (1845-1928)

    Madeleine Jeanne Lemaire (1845-1928)

  • „Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.” — Mihai Eminescu
  • „Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.” — Mihai Eminescu
  • „Egalitatea nu există decât în matematică.” — Mihai Eminescu
  • „Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.” — Mihai Eminescu
  • „Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, e-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” — Mihai Eminescu
  • Hans Dahl (1849-1937)

  • Ştefania

  • jj
  • Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora.
  • „Când îţi faci un nou prieten, nu-i uita pe cei vechi.”  ~ Erasmus
  • Timpul nu aşteaptă pe nimeni !
  • Trecutul nu mai este în mâinile tale, iar viitorul nu este încă al tău. Momentul de faţă este singurul timp care îţi aparţine. Foloseşte-l cu chibzuinţă .
  • " Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi" - Nicolae Steinhardt
  • Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.~ Ovidius
  • Când ai avut un eşec, felicită-te pentru încercare. Apoi, ridică-te şi mai încearcă odată!
  • Când eşti umil, ai la dispoziţie sfatul şi îndrumarea celorlalţi. Când eşti mândru, trebuie să te limitezi doar la înţelepciunea ta.
  • Uneori, într-adevăr, ajunge un sărut. Un ”Te iubesc”, chiar şi doar şoptit. Un ”Multumesc”. O apreciere sinceră. Este atât de uşor să faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?
  • Împarte-ţi fericirea cu alţii şi se va înmulţi.
  • Fă din odihnă şi din zâmbet rege. - Leonardo da Vinci
  • "Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poţi respecta." "Să nu fii niciodată prieten cu cel pe care nu-l poţi suferi." ~Charles Darwin
  • „Cel mai periculos lucru este să supraestimezi persoanele care te subestimează.” — Michelle Rosenberg
  • Bessie Helstrom (1874-1966)

    Bessie Helstrom (1874-1966)

  • Pagini

  • jj
  • jj
  • Articole recente

  • Cele mai bune articole și pagini

  • maci
  • jj
  • have a great day
  • jj
  • jj
  • Melodia zilei

    .................................................................... jj
  • BEST ROMANIAN SONG

    .................................................................... jj
  • BEST ROMANIAN SONG

    .................................................................... jj
  • Best song of summer

    .................................................................... jj .................................................................... jj
  • Poezia zilei

    .................................................................... jj
  • jj
  • Top click-uri

  • Meta

  • Blog Stats

    • 386,994 hits
  • Clara von Sivers (1854-1924)

    Clara von Sivers (1854-1924)

  • jj
  • Flickr Photos

  • Arhive

  • Follow Ştefania's on WordPress.com
  • jj
%d blogeri au apreciat asta: