Doi straini….

Nu ne mai vazusem de mai bine de doi ani – de la inmormantarea fratelui meu, cand a venit si-a depus langa catafalc, o coroana de flori– l-am chemat sa-l vada, insa n-a vrut. Si-a exprimat  doar regretul.
Eram mult prea trista sa ne vorbim. Apoi a iesit si dus a fost… nu l-am mai vazut de-atunci.
Parca si destinul ne-a fost potrivnic si ne-a asezat pe unul la apus, iar pe celalalt la rasarit.
Noroc ca drumurile mai au rascruci, de te-opresc si te-ntrebi, care-i cel mai bun drum, catre destinatia spre care te-ndrepti.

Abia se crapa-se de ziua. Cunosteam drumul foarte bine, aproape zilnic il strabat.
Ma uit la ceas, eram multumita ca ma-ncadrasem in timp, putin mai aveam de mers si ajungeam la prima rascruce.
Niciodata, pana astazi, de cand il cutreier aproape zilnic, nu a fost mai pustiu.

Cat pe ce, o caruta, sa intre in mine… ocolise o masina care stationa cu avariile aprinse.
Era mult prea dimineata sa ma supar pe carutas. Nici n-am dat importanta ca era o masina acolo. Mi-am vazut de drum. Ascultam Funky Dj’s – Dimineata.

Pana in prima localitate,  mai erau vreo opt kilometri buni.
Pe mijlocul drumului,  zaresc  ca  mergea un barbat. Mi se parea tare abatut, parca i se-mpleteau si picioarele. Am incetinit, si-mi zic in gand Doamne, de nu mi-ar sari in fata masinii. Ma apropiu de el, il depasesc putin si opresc. Niciodata n-am facut asta pana astazi. Nu obisnuiesc sa iau pasageri clandestini… nu din rea vointa, ci de teama.
Imi intorc privirea si era Ciprian. Am coborat. Emotia revederii mi-a invaluit tot trupul, incepusem sa tremur, iar inima mi-o luase la galop.
Abia soptit, l-am intrebat ce-i cu el, ce s-a-ntamplat, ce cauta in zona asta. Era mult prea departe de unde-si traieste el viata.  Arata obosit.

Mi-a spus doar atat:  sunt obosit, sunt nervos si-am ramas pasager strain… mi-a murit motorul de la masina – de nu era rascrucea asta, fir-ar ea, poate nu se-ntampla nimic cu motorul, si-mi continuam drumul… benzina am, ca mi-am facut plinul… nu stiu ce sa-i fac si vreau sa ajung undeva sa gasesc un mecanic.

Nu-i rascrucea de vina, i-am spus… asa a fost sa fie.

La inceput, a refuzat orice ajutor venit din partea mea, insa insistand, a urcat totusi sa-l duc pana in prima localitate.
S-a asternut tacerea, odata ce noi ne-am instalat in scaune si ne fixam centurile.
Parca eram doi straini.
Mi-am concentrat atentia pe condus.
El privea in neant. Acum, ma gandesc, oare la ce se gandea?
Dupa o bucata de drum… Am rupt tacerea…

Ce mica-i lumea, Ciprian!

Ihi.

Ce vanturi te-aduc pe aici?

M-au adus, acum ma-ndrept spre casa… si nu stiu cand am s-ajung.

Ei, ai sa ajungi, are Dumnezeu grija de fiecare.

Daca avea, acum eram mult mai aproape de casa.

Am mai schimbat cateva vorbe banale, desi conduceam incet sa lungesc parca drumul, mi-as fi dorit sa vorbim mai mult, dar nu aveam cu cine. Si-l inteleg oarecum.
Ajunsesem in prima localitate si trecusem deja de cateva case, iar el a zarit un om la o poarta.

Opreste !  Uite un om…

Am oprit, am coborat amandoi. Ne-am apropiat, si-antins mana, mi-a dat o suvita de par la o parte si m-a mangaiat cu dosul palmei, de la ureche sub barbie.

Ai ramas la fel.

Un nod imens mi s-a pus in gat. Abia inghiteam. Mi s-au impaienjenit ochii de lacrimi si-apoi, ca un sirag de perle mi se scurgeau pe obraji.

Ma bucur ca ne-am intalnit , i-am spus, cu glas innecat in oftare.

Si eu… abia soptit mi-a spus.

Mi-a cuprins palmele in palmele lui si mi le legana usor… Mi-a ridicat mana. Si-a mangaiat fata cu palma mea. Si-apoi…

Gata… trebuie sa plec, trebuie sa-mi rezolv treaba, mai am inca mult de mers.

Vreau sa raman cu tine !

Nu! N-ai pentru ce! Ma descurc…

N-am insistat… Ne-am luat ramas bun, ne-am urat cele bune. M-am urcat in masina si-am plecat.

Pe drum, m-am gandit… la noi. Ne cunosteam de mici. Am copilarit impreuna. Locuiam in case alaturate. De dimineata si pana seara, eram de nedespartit. Doar ce rasarea primul ghiocel si mi-l aducea, pe ascuns, sa nu stie nimeni. Nu exista floare sa-mboboceasca sa nu-mi aduca mie primul bobocel. Prima para tamaioasa, care se cocea, mi-o aducea mie. Primul puiut de la closca, il ascundea in san si pe furis, venea sa mi-l arate, si-mi mangaia fata cu puful lui. Orice prajiturele gatea mama lui, nu manca in casa, le-mpartea cu mine.
Ani de-a randul se scurgeau la fel si traiam armonios impreuna.
Am crescut impreuna. Ne faceam temele impreuna.
Mergeam si veneam de la scoala impreuna. Mergeam la biserica impreuna. Mergeam la scaldat impreuna. Eram ca doi frati de nedespartit.
Ne-am jurat chiar credinta pe vecie.

De ce-am crescut oare?
Am daramat ce-am construit, in optsprezece ani…

De ce?

Terminasem liceul, luasem si BAC-ul amandoi, si-am sarbatorit acest eveniment maret, cu cativa prieteni, acasa la unul din ei. Am dansat toata seara aceea doar noi doi, apropierea lui am simtit-o mai pasionala, decat era inainte.

Ne saturasem, nu stiu de ce si ne-am hotarat sa mergem acasa. N-am spus la nimeni. N-am vrut sa spargem distractia. Ne-am furisat doar…

Numai ce-am iesit de pe poarta, m-a luat de mana… mergeam incet, fara sa ne spunem nimic.
Deodata s-a oprit, m-a imbratisat si m-a sarutat…  altfel… cu pasiune – tremura parca – tremuram amandoi.
Nu m-a mai sarutat niciodata asa.
M-am speriat.
L-am impins.
Am inceput cu replici dure, prima data eu, apoi si el… unul altuia.

Nu vreau sa te mai vad! i-am spus.

Nici eu! In veci!  mi-a spus tipand.

Am inceput s-alerg spre casa plangand.

A doua zi, nici unul din noi n-am mai iesit din curte. Evitam sa ne-ntalnim.
Ruptura noastra s-a resimtit in familiile noastre, care ne intrebau ce s-a intamplat. Amandoi refuzam sa spunem. Nici pana astazi n-am spus.

Din seara aceea. Am pus punct unei prietenii de optsprezece ani.

De ce ?  Nici pana azi nu stiu.
Din orgoliu? De teama?

Am pornit in viata pe drumuri paralele.

Azi, ne-am intalnit !

Nu stiu ce simte el, acum…  eu plang…

De ce-am crescut oare ?

Acum, suntem,  doar doi straini…

Anunțuri
Articol anterior
Articol următor

3 comentarii

  1. A rupt bariera dintre voi fara sa-ti ceara permisiunea…a starnit un vulcan care inconstient mocnea si in tine ca si le el….din teama de a afla adevarul din tine l-ai respins pe el.

    Apreciază

    • Stefania

       /  19 August 2011

      Asa e tink3rbe11 si bine le mai spui. 🙂
      Da, a rupt lantul prieteniei, insetat fiind de iubirea profunda care mi-o purta, asa cum el mi-a spus-o in seara aceea pe un ton acuzator te iubesc mai demult , dar si atunci si acum tot o copila inocenta esti . L-am rupt amandoi. L-am ajutat si eu. Amandoi eram doar doi copii. Nu stiam ce-i iubirea, acea iubire… altfel.
      Da, eram inocenta, altfel as fi observat schimbarea lui.
      Acum cand dau timpul inapoi si ma gandesc la momentele petrecute cu el, in mintea mea mi se reflecta gesturile lui de o altfel de iubire, poate putin stangace, dar elocventa.

      Nu stiu daca l-am respins din teama de a afla adevarul din mine, sunt confuza. Eu il vroiam prietenul meu adevarat asa cum eram noi, ca si fratii. Nu-l vroiam iubitul meu. El era confesorul meu, aveam incredere in el, ii spuneam tot ce simt si ce-mi doresc. Dese ori mai vorbeam si despre iubire. Ne spuneam fiecare cum vedem iubirea si cum ne-o dorim. Dar in seara aceea am simtit ca ma tradeaza… l-am simtit parsiv…

      Dragostea, dintre noi, a ridicat un zid gros de gheata…

      Ieri reintalnirea intamplatoare dintre noi, mi-a amplificat starea de confuzie… toata ziua mi-a ravasit-o, in sensul pozitiv.
      Acum sunt trista si mi-e dor de acei ani. Si sunt si mai trista ca ne-am despartit ca doi straini. Nu stiu daca vreodata ne vom mai intalni.
      Mi-as fi dorit sa ramanem prieteni pe vecie… se ne intalnim cu drag si sa ne depanam amintirile.

      Insa, cine poate sti ce maine va fi?

      Iti multumesc mult tink3rbe11, pentru gand.

      O seara minunata iti doresc 🙂

      Apreciază

  1. Leapsă – Vremea elogiilor « BLOG D'AGATHA
  • jj
  • Best Song – Finala Eurovision România 2017

    .................................................................... jj .................................................................... jj
  • maxima zilei

    Nu-ţi judeca aproapele, înainte de a te afla în locul lui.
  • jj
  • Doyen Gustave
  • Ce-i viaţa aceasta ? Părere? Mister? Un şir de contraste? Un petic de cer? Un vis ce sfârşeşte când e mai frumos? O trecere în goană spre locul de jos?...
  • jj
  • Madeleine Jeanne Lemaire  (1845-1928)

    Madeleine Jeanne Lemaire (1845-1928)

  • „Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.” — Mihai Eminescu
  • „Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.” — Mihai Eminescu
  • „Egalitatea nu există decât în matematică.” — Mihai Eminescu
  • „Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.” — Mihai Eminescu
  • „Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, e-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” — Mihai Eminescu
  • Hans Dahl (1849-1937)

  • Ştefania

  • jj
  • Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora.
  • „Când îţi faci un nou prieten, nu-i uita pe cei vechi.”  ~ Erasmus
  • Timpul nu aşteaptă pe nimeni !
  • Trecutul nu mai este în mâinile tale, iar viitorul nu este încă al tău. Momentul de faţă este singurul timp care îţi aparţine. Foloseşte-l cu chibzuinţă .
  • " Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi" - Nicolae Steinhardt
  • Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.~ Ovidius
  • Când ai avut un eşec, felicită-te pentru încercare. Apoi, ridică-te şi mai încearcă odată!
  • Când eşti umil, ai la dispoziţie sfatul şi îndrumarea celorlalţi. Când eşti mândru, trebuie să te limitezi doar la înţelepciunea ta.
  • Uneori, într-adevăr, ajunge un sărut. Un ”Te iubesc”, chiar şi doar şoptit. Un ”Multumesc”. O apreciere sinceră. Este atât de uşor să faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?
  • Împarte-ţi fericirea cu alţii şi se va înmulţi.
  • Fă din odihnă şi din zâmbet rege. - Leonardo da Vinci
  • "Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poţi respecta." "Să nu fii niciodată prieten cu cel pe care nu-l poţi suferi." ~Charles Darwin
  • „Cel mai periculos lucru este să supraestimezi persoanele care te subestimează.” — Michelle Rosenberg
  • Bessie Helstrom (1874-1966)

    Bessie Helstrom (1874-1966)

  • Pagini

  • jj
  • jj
  • Articole recente

  • Cele mai bune articole și pagini

  • maci
  • jj
  • have a great day
  • jj
  • jj
  • Melodia zilei

    .................................................................... jj
  • BEST ROMANIAN SONG

    .................................................................... jj
  • BEST ROMANIAN SONG

    .................................................................... jj
  • Best song of summer

    .................................................................... jj .................................................................... jj
  • Poezia zilei

    .................................................................... jj
  • jj
  • Top click-uri

  • Meta

  • Blog Stats

    • 388,145 hits
  • Clara von Sivers (1854-1924)

    Clara von Sivers (1854-1924)

  • jj
  • Flickr Photos

  • Arhive

  • Follow Ştefania's on WordPress.com
  • jj
%d blogeri au apreciat asta: