Puterea unui gând

Mai devreme sau mai târziu, vom ajunge toţi la un punct în viaţa noastră când vom începe să ne punem întrebări reale despre viaţă. Întrebări care ne vor ajuta să dăm un sens haosului gândurilor despre existenţa noastră şi vom încearca să stabilim motivul pentru care noi suntem aici şi care pentru mulţi este o problemă. Deseori mă întreb de ce anumite evenimente din viaţa noastră reală vin şi pleacă, în timp ce altele nu vor să vină indiferent de ceea ce facem. De ce uneori nu continuăm să sperăm şi să luptăm în ciuda tuturor piedicilor? De ce avem capacitatea de a iubi şi de asemenea, de-a urâ – ambele cu pasiune? De ce simţim că putem fi fericiţi la nesfârşit dar în acelaşi timp ne simţim extrem de trişti? De ce anumite persoane apar în vieţile noastre şi de ce destinul nostru se desfăşoară în acest fel? De ce suntem cu adevărat aici?

Când eram adolescentă, aceste lucruri nu mă preocupau atât de mult, dar acum, că încep să îmbătrânesc, găsirea unor explicaţii contează mai mult cu fiecare zi care trece. Cel mai probabil, voi găsi răspunsuri, unele care o să-mi convină, altele nu, dar viaţa mea va deveni infinit mai interesantă, pentru că am încercat să fac acest lucru.

Din cauza unor evenimente care au avut loc în viaţa mea cu ceva timp în urmă, percepţia mea asupra vieţii însăşi, a început să mă preocupe într-un mod drastic. Schimbarea are încă loc şi mă bucură cu adevărat această tranziţie şi simt efectul ei.

Una dintre convingerile principale care a cucerit mintea mea, este puterea gândurilor noastre. Eu o numesc puterea gândului, alţii poate credinţa puternică în forţa divină sau chiar puterea rugăciunii.
Chiar şi oamenii de ştiinţă, încep să acorde atenţie, la puterea infinită cu care gândirea noastră are potenţialul de a provoca schimbări privind fiziologia şi procesele biologice care au loc în corpul nostru. Aceasta implică puterea de a vindeca, crezând că ne putem vindeca cu puterea gândului, atunci când suportăm un accident sau suntem bolnavi.

Nu am de gând să vorbesc despre ştiinţă, care pentru mine este un subiect străin, dar vreau să vorbesc despre propriile mele experienţe atunci când vine vorba de gândirea pozitivă.

Când interacţionez cu oamenii, eu am numai de câştigat. Câştig percepţia a ceea ce sunt şi realizez aceasta prin modul în care aceasta se desfăşoară: privirea din ochii lor; expresia de pe faţa lor; subiectele pe care le aleg pentru a discuta; felul în care îşi exprimă opiniile, iar unica mea investiţie sunt sentimentele. În prezenţa lor, mă încarc cu energia pozitivă din gândurile şi gesturile lor frumoase. După unele interacţiuni, mă simt reînviată, mă simt odihnită şi fericită şi simt dorinţa puternică de a fi în prezenţa acestor persoane, din nou. Dar există şi altfel de interacţiuni, care prin comportamentul persoanelor mă simt obosită şi chiar tristă, iar eu cu siguranţă voi fi cea care în viitor voi fugi de compania lor.
Acest lucru mă determină să înţeleg că oamenii pozitivi, optimişti vor fi întotdeauna doriţi în preajma altor oameni, vor fi simpatizaţi şi atractivi, deoarece optimismul lor atrage.

Am fost întotdeauna o optimistă, prin natura mea, dar uneori chiar pot deveni tristă şi nefericită. Pentru că unele evenimente neplăcute, au avut loc prea devreme în viaţa mea, efectele negative la un moment dat au captat energia mea pozitivă, creându-mi confuzie în gândurile mele, ajungând chiar la punctul când nu credeam că mai posed claritatea de a vedea adevărul. Deseori îndreptându-mi imaginaţia spre aşteptări rele, negative, uneori intram într-un cerc vâscos, care mă umplea de frică, de teamă.

Apoi, într-o zi mi-am dat seama, că aş putea schimba toate acestea, prin schimbarea modului de a gândi. La început am încercat să găsesc ceva pozitiv în tot ce mă înconjoară. Am început lent. Am privit în jurul meu frumuseţea naturii, chiar şi într-o zi plictisitoare de iarnă. Am văzut frumuseţea ploii, chiar şi atunci când îmi doream să fie o zi însorită. Am descoperit că alintatul e ceva ce mă alină, nu ceva care mă copleşeşte. Am văzut frumuseţea în rezultatul unor evenimente mici, nesemnificative de zi cu zi, la care nu m-aş fi gândit niciodată. Şi încet, am văzut frumuseţea în tot ceea ce a afectat viaţa mea, chiar şi evenimentele majore care au fost devastatoare şi dureroase. Iar prin acest mod de a vedea lucrurile din viaţa mea, frica şi teama au început să se diminueze. Gândurile pozitive au preluat gândirea mea. Iar acum tot ceea ce-mi oferă viaţa, nu mai consider o greutate, ci oportunitatea de a experimenta totul. Viaţa este un experiment şi trebuie să folosesc toate ingredientele, pentru a ajunge la rezultatul final.

Nu aş fi crezut că un gând poate conţine atât de multă putere, până când am experimentat acest lucru, personal. Având o atitudine pozitivă, nu se schimbă doar modul de a simţi şi de a trăi, dar măreşte de asemenea, potenţialul capacităţii noastre de a ne conduce.
A fi pozitiv nu înseamnă, gata, blochezi durere şi eviţi conflictele; că amâni schimbările din viaţa ta sau eviţi obstacolele. Aceasta înseamna mai degrabă o acceptare totală care conferă echilibru spectrelor vieţii, considerând că, toate evenimentele joacă un rol vital, care ne conduce la locurile de fericire şi de conţinut. Şi poate, în cele din urmă la răspunsurile problemei noastre:
De ce suntem noi cu adevărat aici?

Posted by Ştefania on 30/04/2011

https://viatainpictura.wordpress.com/2011/04/30/puterea-unui-gand/